Jean Simeon Chardin – pictor francez
Şi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă’’ (1 Samuel 16:7)
Chardin a demonstrat că orice lucru negativ în aparenţă poate fi frumos în ochii celui care îl priveşte. Şi noi ar trebui să privim dincolo de aparenţe, să privim în adâncul sufletului uman şi să descoperim frumuseţea în oameni chiar şi atunci când ei încearcă să şi-o ascundă.
Fără să conştientizăm, adeseori judecăm oamenii care ne înconjoară, încadrându-i din start într-o anumită categorie. De multe ori ne este mult mai uşor să-i etichetăm pe oameni decât să ne luăm timp pentru a-i cunoaşte cu adevărat.
Jean Simeon Chardin a avut o perspectivă diferită asupra oamenilor şi asupra obiectelor din jurul său. Născut la Paris pe 2 noiembrie 1699, într-o familie de meşteşugari, Chardin a fost considerat unul dintre cei mai mari artişti ai secolului al XVIII-lea, cunoscut pentru picturile cu o natură statică distinctă. Stilul său a fost inedit, neputând fi asociat unei anumite perioade strict delimitată. Operele sale se caracterizează prin realism subtil, el iniţiind un curent burghez în pictura franceză.
Chardin a părut străin de spiritul epocii, stilul său fiind diferit de acela al altor pictori ai secolului, specializaţi în pictura istorică. Arta sa este mult mai profundă, iar naturile sale moarte sunt un exemplu de moderaţie şi simplitate.
În tabloul numit Calau, Chardin nu s-a limitat la accentuarea fascinaţiei celor mai obişnuite obiecte, ci a mers mai departe, înfrumuseţând ceea ce, la prima vedere, părea respingător.
Sara Cojocaru, Aiud
