Demolarea Zidului Berlinului
În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste. Noi îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi. (1 Ioan 4:18,19)
Din această experienţă putem descoperi că oamenii şi-au dat seama de faptul că a convieţui cu semenii lor era mult mai benefic. Cum rămâne cu noi? Cum rămâne cu zidurile dintre noi? Hristos doreşte să le dărâme.
Cu toţii ne amintim de nenumăratele poveşti cu privire la epoca neagră a Germaniei, perioadă a suferinţei şi neliniştii sufleteşti.
Simbol al Războiului Rece, zidul care separa Germania în două lumi distincte avea opt puncte de observaţie, locuri unde se aflau oameni înarmaţi, gata să acţioneze la orice încercare a populaţiei de a trece de partea cealaltă. Sute de familii şi prietenii au fost rupte atunci când uriaşul zid de 155 de kilometri lungime şi 4 metri înălţime a trecut exact prin mijlocul Berlinului, separând Germania de la nord la sud.
Zidul Berlinului a fost un dezastru pentru Germania răsăriteană şi pentru blocul comunist ca un tot. Astfel, timp de 28 de ani, dorinţa de libertate şi de eliberare din doctrina sovietică a determinat numeroşi germani să comită acte pline de curaj, dar şi riscante, atunci când au vrut să treacă dincolo de zidurile fortificate construite de Walter Ulbricht.
După aproximativ trei decenii de regim comunist, lui Mihail Gorbaciov i s-a atribuit meritul că a permis reunificarea Germaniei, sute de escavatoare deschizând porţi de trecere.
Anca Văduva, Craiova
