Emil Racoviţă – biolog român
Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos. (Coloseni 3:23, 24)
Chiar dacă Racoviţă este acum doar o amintire, munca lui va rămâne pentru totdeauna. Perseverenţa şi dedicarea lui sunt o lecţie pentru noi. De astăzi, ai încredere în potenţialul tău şi urmează-ţi visul pentru ca, în munca pe care o depui, să poţi vedea dragostea lui Dumnezeu. Fii credincios în lucrurile mici, îndeplineşte-ţi datoriile cu conştiinciozitate, fiindcă Domnul are planuri mari cu viaţa ta!
Vizitând numeroasele peşteri ale munţilor ţării noastre sau învăţând pentru testul de la biologie, cu siguranţă ai descoperit vieţuitoare frumoase, create de Dumnezeu, care trăiesc în întunericul şi umiditatea peşterilor.
Descoperirea vieţuitoarelor din peşteri i se datorează lui Emil Racoviţă.
La 18 ani, acesta pleacă la Paris, unde studiază dreptul, pentru ca, mai apoi, să urmeze cursurile Facultăţii de Ştiinţe de la Sorbona. La 28 de ani, obţine tidul de doctor în ştiinţe. După aceea, pleacă într-o expediţie în Antarctica, pe vasul Belgica. După întoarcerea sa, găseşte într-o peşteră din insula Mallorca un mic crustaceu, descoperind astfel existenţa vieţii în peşteri.
Racoviţă îşi va concentra de-acum toată energia în studiul biospeologiei, ştiinţă fondată chiar de el. În timpul Primului Război Mondial, Racoviţă supraveghează un spital improvizat în Laboratorul Arago din Paris. După terminarea războiului, i se solicită sprijinul pentru fondarea primei universităţi din Transilvania. Racoviţă acceptă şi vine la Cluj, unde înfiinţează Institutul de Speologie. Încariera sa, ajunge şi preşedinte al Academiei Române de Ştiinţe, timp de trei ani.
Adi Paşca, Cluj-Napoca
