Cine umblă cu bârfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat. (Proverbele 11:13)
Cam pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, un grup de metodişti, condus de John Wesley, au hotărât să semneze şi să afişeze într-un loc vizibil următorul acord: „Noi, semnatarii acestui pact, ne luăm următorul angajament:
1. Să nu dăm atenţie şi nici să nu încercăm să aflăm despre acţiunile rele înfăptuite de alţii.
2. Să nu ne grăbim să credem ce se spune rău despre alţii.
3. Să îl contactăm pe cel acuzat cât de repede posibil, pentru a-l informa.
4. Să nu vorbim despre ceea ce am auzit cu nimeni altcineva decât cu acuzatul.”
În realitate, această înţelegere este o manieră elegantă de a spune: „Noi nu vom bârfi.” Îţi imaginezi câte probleme am putea evita dacă am putea pune în practică aceste patru puncte? Din nefericire, nu doar o dată, majoritatea dintre noi am făcut exact contrariul. Atunci când eşti sub presiunea de a încălca unul dintre cele patru puncte, încearcă să te pui în locul celui pe care îl acuzi. Ţi-ar plăcea ca cineva să îţi cerceteze păcatele? Ai vrea să credem tot ce se spune despre tine? Ţi-ar plăcea ca cineva să vină la tine şi să te avertizeze când altcineva te vorbeşte de rău? Cum te-ai simţi dacă oamenii ar povesti peste tot greşelile pe care le-ai făcut?
Deşi acest lucru poate părea amuzant, nu putem ignora faptul că a vorbi de rău pe cineva indică de fapt o problemă spirituală gravă. O scriitoare americană foarte influentă spunea că „noi Îl putem tăgădui [pe Mântuitorul] prin cuvintele noastre, prin a-l vorbi de rău aproapele nostru, prin vorbire nechibzuită, glumă sau joacă, prin cuvinte nefolositoare sau lipsite de amabilitate sau prin ocolirea sau vorbirea împotriva adevărului” (Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, vol.1, cap. 69, p. 388). De câte ori nu L-am tăgăduit noi astfel pe Mântuitorul, scotocind în viaţa altora, pentru a le descoperi greşelile? Ar fi o dovadă de înţelepciune din partea noastră dacă am hotărî să adoptăm şi noi pactul fraţilor metodişti şi să Îi cerem lui Dumnezeu să ne ajute să ne stăpânim limba.
Te asigur că întotdeauna va fi mai înălţător şi mai profitabil să scoţi în evidenţă virtuţile celorlalţi, în loc să te bucuri de greşelile lor. Chiar Isus, cu toată autoritatea morală care venea dintr-o viaţă fără păcat, într-o lume stricată, nu şi-a luat nici măcar un minut să vorbească despre păcatele ascunse ale altei persoane. Dacă El nu a făcut acest lucru, atunci nici eu, ucenicul Lui, nu trebuie să fac aşa ceva.
#spunenubârfei
