Clama de păr a lui Ellen (II)

Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare. (Proverbele 28:13)

Poate că devoţionalul de ieri te-a pus puţin pe gânduri, când ai aflat ce s-a întâmplat cu clama de păr şi cu tânăra fată care a furat-o. Dar să aflăm şi „finalul” poveştii. Dumnezeu i-a arătat lui Ellen White că acea clamă de păr era în cufărul tinerei. Ellen le-a chemat din nou pe toate fetele, le-a adresat aceeaşi întrebare şi, la fel ca prima dată, niciuna nu a spus nimic.

Plecând de la acea întâlnire, tânăra a ars clama de păr, distrugând astfel orice dovadă a faptei ei. La scurt timp după aceea, a avut loc o a treia întâlnire, ocazie în care le-a fost adresată aceeaşi întrebare şi, din nou, toate au tăcut. De data aceasta, Ellen i s-a adresat direct tinerei şi i-a spus că Dumnezeu îi arătase tot ce făcuse ea. Acum nu a mai avut ce face şi a trebuit să îşi recunoască păcatul şi să rezolve lucrurile faţă de Ellen şi faţă de Isus.

Ce ai putea învăţa din această povestire? În primul rând, niciodată să nu uiţi cuvintele lui Isus: „Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut” (Matei 10:26). Oricât de bine am încerca să ne ascundem faptele de văzul oamenilor, să nu uităm că „Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău” (Eclesiastul 12:14).

Dar nu clama de păr era cea mai importantă, ci mântuirea tinerei fete. Dumnezeu dorea să o conducă la o convertire adevărată şi, pentru aceasta, El s-a folosit de o clamă de păr, un înger, o viziune şi o profetesă. Dumnezeu a pus la lucru întreg cerul pentru a o călăuzi spre pocăinţă! Obiectivul lui Dumnezeu nu a fost să descopere public păcatul ei, ci de a o mântui, pentru că Dumnezeu doreşte ca „toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului” (1 Timotei 2:4).

Îţi aminteşti ce s-a întâmplat când David a comis adulter şi a plănuit moartea lui Urie? Dumnezeu l-a trimis pe prorocul Natan pentru a-i arăta că faptele lui au fost o nebunie. De îndată David şi-a recunoscut vina, spunând: „Am păcătuit împotriva Domnului!” şi imediat prorocul Natan i-a răspuns: „Domnul îţi iartă păcatul” (vezi 2 Samuel 12:13). Astăzi, Dumnezeu doreşte să îţi recunoşti păcatele, nu pentru a te face de ruşine, ci pentru a te ierta.

#iertarealuiDumnezeu

Acest articol face parte din cartea „365 Share: Urmărește profilul” de Vladimir Polanco

Citește și

Comentariile sunt închise

Confidenţialitatea ta este importantă pentru noi.

Vrem să fim transparenţi și să îţi oferim posibilitatea să accepţi cookie-urile. Le utilizăm pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web și a îmbunătăţi experienţa de navigare.
Prin clic pe butonul "DA, ACCEPT" accepţi utilizarea modulelor cookie. DA, ACCEPT Citește mai mult

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!