Clama de păr a lui Ellen (II)

Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare. (Proverbele 28:13)

Poate că devoţionalul de ieri te-a pus puţin pe gânduri, când ai aflat ce s-a întâmplat cu clama de păr şi cu tânăra fată care a furat-o. Dar să aflăm şi „finalul” poveştii. Dumnezeu i-a arătat lui Ellen White că acea clamă de păr era în cufărul tinerei. Ellen le-a chemat din nou pe toate fetele, le-a adresat aceeaşi întrebare şi, la fel ca prima dată, niciuna nu a spus nimic.

Plecând de la acea întâlnire, tânăra a ars clama de păr, distrugând astfel orice dovadă a faptei ei. La scurt timp după aceea, a avut loc o a treia întâlnire, ocazie în care le-a fost adresată aceeaşi întrebare şi, din nou, toate au tăcut. De data aceasta, Ellen i s-a adresat direct tinerei şi i-a spus că Dumnezeu îi arătase tot ce făcuse ea. Acum nu a mai avut ce face şi a trebuit să îşi recunoască păcatul şi să rezolve lucrurile faţă de Ellen şi faţă de Isus.

Ce ai putea învăţa din această povestire? În primul rând, niciodată să nu uiţi cuvintele lui Isus: „Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut” (Matei 10:26). Oricât de bine am încerca să ne ascundem faptele de văzul oamenilor, să nu uităm că „Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău” (Eclesiastul 12:14).

De același autor

Dar nu clama de păr era cea mai importantă, ci mântuirea tinerei fete. Dumnezeu dorea să o conducă la o convertire adevărată şi, pentru aceasta, El s-a folosit de o clamă de păr, un înger, o viziune şi o profetesă. Dumnezeu a pus la lucru întreg cerul pentru a o călăuzi spre pocăinţă! Obiectivul lui Dumnezeu nu a fost să descopere public păcatul ei, ci de a o mântui, pentru că Dumnezeu doreşte ca „toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului” (1 Timotei 2:4).

Îţi aminteşti ce s-a întâmplat când David a comis adulter şi a plănuit moartea lui Urie? Dumnezeu l-a trimis pe prorocul Natan pentru a-i arăta că faptele lui au fost o nebunie. De îndată David şi-a recunoscut vina, spunând: „Am păcătuit împotriva Domnului!” şi imediat prorocul Natan i-a răspuns: „Domnul îţi iartă păcatul” (vezi 2 Samuel 12:13). Astăzi, Dumnezeu doreşte să îţi recunoşti păcatele, nu pentru a te face de ruşine, ci pentru a te ierta.

#iertarealuiDumnezeu

Acest articol face parte din cartea „365 Share: Urmărește profilul” de Vladimir Polanco

Comentariile sunt închise

Clama de păr a lui Ellen (II) 1 pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.
v