Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. (Ieremia 29:11)
Cred că ai auzit vorbindu-se de filosoful Jean Paul Sartre. Poate ai dat de el într-o carte de literatură, de filosofie, de lingvistică sau de cultură generală, sau poate, citind într-un jurnal sau pe internet, acest personaj ţi-a tot apărut în cale. El era un ateu printre atei şi o persoană destul de anormală. Gândeşte-te că în 1964 el a refuzat să primească Premiul Nobel pentru Literatură. Acest lucru poate te ajută să îţi faci o idee despre acest personaj. Aş vrea să te gândeşti pe scurt la una din ultimele declaraţii ale acestui gânditor, scriitor, umanist şi ateu francez.
Cu câteva săptămâni înainte să moară, Sartre declara: „Lumea de astăzi ne pare oribilă, rea, fără speranţă. […] Dar este necesar să creăm un fundament pentru speranţă” (citat de Stephen H. Travis în I Believe in the Second Coming of Jesus [Eu cred în a doua venire a lui Isus], p. 22). Avea dreptate filosoful? Nu este lumea noastră oribilă şi rea? Dar oare asta înseamnă că nu mai există nicio speranţă pentru noi, cei care trăim? Ce poate fi un fundament pentru speranţă?
Sartre nu putea întrezări nicio speranţă dincolo de moartea iminentă deoarece toată viaţa lui el a negat existenţa lui Dumnezeu. Pentru el nu mai era niciun viitor dincolo de prezent şi cel mai important era prezentul, nimic altceva. Tocmai de aceea, el nu a vrut să facă din Dumnezeu fundamentul speranţei lui. Trăim şi noi la fel? Când va veni sfârşitul vieţii tale, ai vrea să simţi aceeaşi amărăciune pe care a simţit-o Sartre?
Dar dacă îţi pui încrederea în Dumnezeu, atunci vei putea avea certitudinea că „este nădejde” pentru viitorul tău (Ieremia 31:17). În Isus, tu ai o „nădejde vie” (1 Petru 1:3). Nu e nevoie să inventezi un fundament pentru speranţa ta, trebuie doar să crezi în baza pe care Dumnezeu a pus-o deja: Hristos. Nu face aceeaşi greşeală ca Sartre; fă din Isus temelia viitorului tău şi centrul vieţii tale. La fel ca David, şi tu poţi spune: „Căci Tu eşti nădejdea mea, Doamne Dumnezeule! În Tine mă încred din tinereţea mea” (Psalmii 71:5).
#speranţăpentruastăzi #Isussperanţamea
Acest articol face parte din cartea „365 Share: Urmărește profilul” de Vladimir Polanco
