Centrul tuturor lucrurilor

    Să ne uităm ţintă la Isus. (Evrei 12:2)

    Leonardo da Vinci (1452–1519) este, fără nicio îndoială, unul dintre cele mai mari genii pe care le-a avut omenirea. Talentele lui i-au permis să se lanseze cu succes în mai multe domenii. El a fost muzician, sculptor, matematician, astronom, inginer, arhitect şi pictor. În ultima disciplină amintită, el ne-a lăsat moştenire multe opere, dintre care multe sunt considerate de către specialişti a fi cele mai bune din lume. Una dintre picturile lui este „Cina cea de Taină”, o pictură murală realizată între 1495 şi 1497.

    În timpul acestor trei ani, lucru extraordinar pentru el, da Vinci şi-a concentrat întreaga atenţie pe realizarea acestei opere. El nu a mai început nicio pictură pentru a se asigura de perfecţiunea fiecărui detaliu: faţa personajelor, îmbrăcămintea lor, poziţia corpului etc. Se povesteşte că, atunci când a crezut că a terminat fresca, i-a arătat-o unui prieten pentru a afla părerea lui. Când a văzut-o, acesta nu a putut să nu îşi exprime uimirea văzând frumuseţea tabloului şi, foarte emoţionat, a făcut următorul comentariu: „Leonardo, potirul este foarte frumos! După ce îl vor fi văzut, oamenii nu îşi vor putea lua ochii de la el!” Atunci da Vinci a luat o perie şi a desfigurat potirul. Când prietenul lui l-a întrebat de ce a făcut acest lucru, artistul a spus doar atât: „Nimic nu trebuie să atragă atenţia oamenilor, în afară de Hristos.”

    Avea perfectă dreptate. Doar Hristos trebuie să fie în centrul atenţiei noastre. Uneori, noi ne lăsăm distraşi de multe alte lucruri, bune în ele însele; dar pentru mulţi dintre tineri, centrul vieţii creştine se întoarce înspre activităţile din biserică. Alţii, puţin mai „religioşi”, cred că faptul că fac lucrare misionară, dau un bănuţ sau ajung mai devreme la biserică sunt cele mai importante aspecte ale credinţei lor. Deşi şi acestea sunt importante, să nu uităm că Hristos este cel mai important, ba chiar mai mult, El este singurul element important în viaţa de creştini.

    Autorul Epistolei către evrei, după ce a scos în evidenţă acţiunile a zeci de personaje uimitoare, ne îndeamnă să ne uităm „ţintă la Isus, Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre” (Evrei 12:2). Poate că te întrebi dacă „în toate, îi dai lui Hristos primul, ultimul şi cel mai bun loc” ( Minte, caracter, personalitate, vol. 1, p. 218).

    #Isusîncentrultuturorlucrurilor #uită-teţintălaEl

    Vladimir Polanco
    Asumă-ți fiecare zi din acest an, transformând trecutul în viitor, folosind prezentul. Dumnezeu este Cel care ne poate învăța secretul măsurării timpului. Vladimir Polanco semnează cartea „#urmărește profilul 365 share” apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Unsprezece minute

    Nu poți schimba trecutul, dar poți lumina prezentul și viitorul. Chiar dacă e dureros, îngroapă ceea ce nu mai poți schimba, depozitează la locul vechiturilor și deschide o fereastră spre azi, spre ceea ce poți fi și face acum. Poate că ceilalți au stricat trecutul, dar azi tu poți construi ceva mult mai luminos. Ieși din pivnița amintirilor și aprinde lumina! Mântuitorul stă cu mâna întinsă și vrea să îți încredințeze o altă formulă de viață, diferită, ruptă de trecut.

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Luna Șebat

    Orice s-ar întâmpla în viața cuiva de lângă noi, să nu facem niciodată presupuneri grăbite și să considerăm că necazul lui se datorează faptului că e părăsit de Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți că, atunci când cineva trece prin experiențe triste sau dureroase, acel om e poate cel mai aproape de Dumnezeu. Sub nicio formă să nu ne erijăm noi în unelte de pedeapsă pentru cineva, ci, dimpotrivă, să ne aplecăm și să-l ridicăm pe cel căzut sub povară chiar și în cazul unei vinovății evidente. Dacă nu cel căzut, atunci cine să aibă nevoie de ajutor și de înțelegere din partea cuiva care se consideră copil al lui Dumnezeu?

    Publicate astăzi

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Restaurare

    Slujim unui Dumnezeu puternic și minunat, care vrea să restaureze relațiile dintre cei care fac parte din poporul Lui. Cheia constă în mărturisirea personală. Dumnezeu ne-a înnoit, pe mine și pe soțul meu, și a făcut să ne putem căsători din nou.

    Experienţe pe vârful muntelui

    Trebuie să ne luăm rămas-bun de la momentele glorioase iar şi iar, pentru că trebuie să lucrăm jos, în vale. Însă acest rămas-bun nu va mai exista când Isus va reveni. El îi va primi pe răscumpăraţi în aer, tară să atingă pământul, pentru a începe gloriosul urcuş către reşedinţa cerească, unde vom locui în veşnicie cu Isus

    Mai arzi?

    Doamne, lasă-mă să ard pentru Tine! PROVOCARE: Încearcă astăzi să înveți un psalm sau măcar câteva versete!

    A szent város feletti jelenet

    „Mert nékünk mindnyájunknak meg kell jelennünk a Krisztus ítélőszéke előtt, hogy ki-ki megjutalmaztassék a szerint,...