Garda mea de corp

    Iată, Eu trimit un Înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum şi să te ducă în locul pe care l-am pregătit. (Exodul 23:20)

    În ianuarie 1843, la vârsta de 22 de ani, James White a pornit în plină iarnă pentru a merge să predice într-o regiune în care mesajul despre întoarcerea lui Hristos încă nu ajunsese. Fără bani, fără a avea îmbrăcăminte adecvată pentru sezonul rece, acest tânăr curajos a parcurs o sută şaizeci de kilometri cu calul, pentru a ajunge la locul în care trebuia să ţină o campanie de evanghelizare. Ajuns la destinaţie, el a început de îndată să muncească şi să pregătească tot ce era necesar pentru începerea evenimentului.

    Într-o seară, un grup de răufăcători au înconjurat capela în care se desfăşurau întâlnirile şi, când James a început să predice, ei au început să arunce cu bulgări de zăpadă. Cu Biblia şi cu hainele ude, slujitorul lui Dumnezeu şi-a continuat prezentarea, ignorând bătaia de joc a necredincioşilor. La scurtă vreme după aceea, mulţimea de oameni adunaţi acolo a fost câştigată de ardoarea soliei lui puternice, când le-a spus: „Cineva a aruncat înspre mine acest cui seara trecută. Mă rog la Dumnezeu să îl ierte. Suspin după ziua în care această persoană va fi la fel de fericită cum sunt eu în această clipă. De ce să am resentimente pentru această insultă când Stăpânul meu a primit un astfel de cui chiar în mâinile Lui?” Cu lacrimi în ochii, păcătoşii şi-au predat viaţa lui Hristos şi mai mult de o sută de persoane au răspuns apelului lui Dumnezeu în acea seară friguroasă.

    După ce s-a terminat întâlnirea, cineva l-a prins de mână şi l-a călăuzit până a trecut de mulţimea de batjocoritori. James nu ştia cine era acea persoană, dar îi părea foarte cunoscută. Everett Dick spune în cartea lui, Founders of the Message [Fondatorii mesajului], că de îndată ce James a trecut de acel grup, „el nu l-a mai văzut pe cel care îl însoţea şi nu a cunoscut niciodată identitatea protectorului trimis din cer”.

    Cine crezi că a fost, atunci când mulţimea încălzită a început să ridiculizeze mesajul, dar şi mesagerul? Dumnezeu a fost aproape de el şi i-a trimis un înger curajosului ucenic pentru a-i fi gardă de corp. „Îngerul Domnului tabără în jurul celor ce se tem de El” (Psalmii 34:7). La fel ca el, şi tu ai un înger protector care îţi veghează paşii şi te protejează de multe pericole! Deşi este invizibil, el are grijă de tine!

    #protecţiadivină #îngerulmeumăprotejează

    Vladimir Polanco
    Asumă-ți fiecare zi din acest an, transformând trecutul în viitor, folosind prezentul. Dumnezeu este Cel care ne poate învăța secretul măsurării timpului. Vladimir Polanco semnează cartea „#urmărește profilul 365 share” apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Al doisprezecelea ucenic

    Poate că ai și tu uneori sentimentul că locurile sunt ocupate, că alții au fost deja chemați, că ei știu deja totul. Nu lăsa descurajarea sau resemnarea să aibă controlul; acceptă atitudinea de voluntar. Implică-te acolo unde se ivește ocazia; fii prezent la acțiunile bisericii și ale familiei tale! Echipa lui Dumnezeu fie se va completa, fie se va lărgi și atunci vei primi legitimația de titular. Nu e nevoie să faci spectacol, ci slujește cu discreție; El va ști!

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Unsprezece minute

    Nu poți schimba trecutul, dar poți lumina prezentul și viitorul. Chiar dacă e dureros, îngroapă ceea ce nu mai poți schimba, depozitează la locul vechiturilor și deschide o fereastră spre azi, spre ceea ce poți fi și face acum. Poate că ceilalți au stricat trecutul, dar azi tu poți construi ceva mult mai luminos. Ieși din pivnița amintirilor și aprinde lumina! Mântuitorul stă cu mâna întinsă și vrea să îți încredințeze o altă formulă de viață, diferită, ruptă de trecut.

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Publicate astăzi

    Al doisprezecelea ucenic

    Poate că ai și tu uneori sentimentul că locurile sunt ocupate, că alții au fost deja chemați, că ei știu deja totul. Nu lăsa descurajarea sau resemnarea să aibă controlul; acceptă atitudinea de voluntar. Implică-te acolo unde se ivește ocazia; fii prezent la acțiunile bisericii și ale familiei tale! Echipa lui Dumnezeu fie se va completa, fie se va lărgi și atunci vei primi legitimația de titular. Nu e nevoie să faci spectacol, ci slujește cu discreție; El va ști!

    Răbdarea este o roadă

    Dacă îi permitem lui Hristos să ne dea puterea de a exercita răbdarea atunci când avem nevoie ea, vom descoperi adevărata libertate care ne scoate de sub stăpânirea propriilor emoții, pentru a trăi ca aceia care au fost schimbați după asemănarea cu Hristos.

    Rugăciunea şi mulţumirea

    Dacă treci prin dificultăţi, în mod deosebit din cauza insultelor, a urii, a invidiei, a resentimentelor sau asprimii în relaţiile cu ceilalţi, citeşte, reciteşte, memorează şi roagă-te. Copiază acest text pe ceva şi poartă-l la tine pentru a-l folosi când eşti ispitit. Mai presus de toate, roagă-te tot timpul, aşa cum te învaţă apostolul Pavel.

    Nevoia de prieteni

    Ne rugăm ca aceia care își aleg acum drumul în viață să găsească frumusețea în oamenii lui Dumnezeu. PROVOCARE: Fă o listă cu toți tinerii și copiii din biserica ta pe care îi cunoști! Roagă-te săptămâna aceasta pentru fiecare dintre ei!

    „Csak az Úrban van minden igazság és erő”

    „Magamra esküdtem és igazság jött ki számból, egy szó, mely vissza nem tér: hogy minden...