Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. (Filipeni 2:3)
Titanicul a fost cel mai mare vapor de pasageri din timpul său. Dar ce a inspirat crearea acestui maiestuos transatlantic? La începutul secolului al XXlea, dinamismul comercial dintre Europa şi Statele Unite era în plin apogeu, lucru care a generat o mare cerere de călătorii transatlantice şi a stârnit o mare competiţie între întreprinderile maritime. Compania Cunard a revoluţionat piaţa cu pacheboturile sale gemene de croazieră Lusitania şi Mauretania. Lusitania avea o capacitate de două mii două sute de pasageri şi naviga cu 46 km/oră. Saloanele şi restaurantele de primă clasă erau la nivelul celor mai luxoase hoteluri din Europa.
Ce a făcut linia maritimă White Star pentru a ajunge să concureze cu cei de la Cunard? A creat Titanicul, cu o capacitate mai mare de pasageri, cu interioare mai luxoase şi cu saloane mai bune ca Lusitania. Avea lifturi, saloane pentru fumători, sală de gimnastică şi piscină. Tehnologia sa avansată îi permitea să se bucure de o înaltă securitate. Armătura exterioară de oţel era sigilată cu trei milioane de nituri; avea şaptesprezece sectoare independente unul de altul, pentru a împiedica naufragiul în caz de deschidere a unei breşe care lăsa să intre apă; sistemul de comunicare era echipat pentru a raporta orice eveniment care s-ar fi ivit în apele internaţionale. Pe bună dreptate se spune că cei care l-au construit au declarat: „Nici chiar Dumnezeu nu îl poate scufunda.”
Cu toate acestea, cel de „nescufundat” a naufragiat în apele îngheţate ale Atlanticului la prima traversare. Mândria unei generaţii a rămas scufundată în adâncurile apelor îngheţate ale mării. Titanicul este un exemplu elocvent a ceea ce se întâmplă atunci când oamenii se umflă de mândrie şi-L uită pe Creator. „Mândria merge înaintea pieirii şi trufia merge înaintea căderii.” (Proverbele 16:18)
Titanicul a vrut doar să intre în competiţie, să-şi etaleze măreţia, să se impună deasupra celorlalţi; de aceea a sfârşit singur, distrus, scufundat. Cum a spus Amado Nervo: „Dacă eşti mândru, se înţelege că-ţi place singurătatea; cei mândri ajung întotdeauna să rămână singuri.” Asta îţi doreşti pentru viaţa ta?
Păstrează în minte versetul de astăzi: „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă”. Nu urma traseul Titanicului.
#umilinţă #valori
