Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. (Matei 16:24)
Chiar înainte de ascensiunea lui Hitler la putere, Dietrich Bonhoeffer a scris: „Noi n-ar trebui să fim surprinşi dacă ne vom întoarce la timpurile în care biserica noastră cerea sânge de martir.” Această declaraţie a fost o pregustare a ceea ce urma să i se întâmple lui Dietrich pe 9 aprilie 1945, când numele său a fost trecut pe lista funestă a persoanelor care trebuiau să moară sub regimul totalitar al celui de-al Treilea Reich. În acea zi, Bonhoeffer a fost spânzurat la Flossenbürg. Medicul lagărului de concentrare, doctorul H. Fischer-Hüllstrug, a descris ultimele minute din viaţa lui Bonhoeffer în următorii termeni: „L-am văzut pe pastorul Bonhoeffer cu puţin timp înainte de a ieşi din celula sa, îngenuncheat şi rugându-se cu ardoare la Dumnezeu. […] Chiar la locul supliciului, a înălţat o rugăciune scurtă, apoi a urcat cu seninătate şi curaj scările care-l conduceau la spânzurătoare. […] În timpul celor cincizeci de ani de activitate profesională ca medic, nu am văzut niciodată vreo persoană care să moară fiind atât de deplin supusă voinţei lui Dumnezeu.”
Bonhoeffer a fost unul dintre personajele cele mai influente ale lumii creştine în timpul secolului al XX-lea. Cartea sa, Costul uceniciei, publicată în 1937, a fost printre cele mai importante o sută de cărţi creştine ale secolului al XX-lea. Permite-mi să împărtăşesc cu tine această declaraţie din carte: „Orice chemare a lui Isus conduce la moarte. Orice poruncă stabilită de Isus ne cere să murim faţă de dorinţele şi poftele noastre” (p. 56).
Lupta lui Bonhoeffer împotriva lui Hitler l-a dus la moarte. În acelaşi fel, lupta noastră împotriva forţelor răului se va încheia cu moartea eului, a vechiului om şi a lumii cu toate poftele ei. Va veni momentul în care vom uita de gusturile noastre pentru a acorda prioritate voinţei lui Dumnezeu. Este greu? Absolut! Pentru că omenirea încearcă să-şi caute propria plăcere. Dar noi putem să ne bazăm pe ajutorul divin. Astăzi este momentul potrivit să ne însuşim următoarea declaraţie care îi aparţine lui Annie Johnson Flint: „Cu cât e mai grea povara, cu atât mai mare e harul Său! Cu cât e mai crudă încercarea, cu atât se înzeceşte puterea Sa; cu cât este lupta mai feroce, cu atât mai abundent este harul; cu cât mai dureroase sunt suferinţele, cu atât este mai profundă pacea Sa!”
#preţuluceniciei
