Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl! (1 Ioan 3:1)
Îmi aduc aminte cu claritate ce mi s-a întâmplat, dar nu ştiu exact cum să explic. Prima dată, în loc să bag în prima viteză, am nimerit marşarierul, apoi, în loc să frânez, am apăsat pedala de acceleraţie până jos. Ca rezultat al greşelii mele, am distrus zidul unei case, am trecut milimetric pe lângă o femeie şi am distrus spatele camionetei. Asta m-a făcut să fiu foarte îngrijorat, nu numai pentru camionetă sau pentru casa vecinei, ori pentru acea femeie peste care aş fi putut să dau, ci în mod special din cauza reacţiei tatălui meu, când urma să afle vestea. Când am ajuns acasă, el era la duş. Cu o voce tremurândă, l-am strigat: „Tati…”. Tonul vocii mele l-a făcut deja să înţeleagă că ceva rău mi s-a întâmplat, încât înainte de a termina de vorbit, m-a întrebat: „Ai lovit camioneta?” A ieşit repede din baie. Am crezut că urma să-mi dea o bătaie bună, dar, în schimb, repeta de mai multe ori: „Eşti bine? Sigur nu trebuie să te duc la spital? Ai vreo problemă?”
În acel moment, preocuparea sa nu era pentru camionetă şi nici nu se gândea la pagubele cauzate terţilor. Toată atenţia sa se centra pe mine, fiul lui. Aşa sunt părinţii. Pentru un tată adevărat, nu este nimic mai important decât copiii săi. Să fie Tatăl nostru ceresc mai rău decât părinţii pământeşti? Bineînţeles că nu! „Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură DOMNUL de cei ce se tem de El” (Psalmii 103 :13).
Totuşi, din motive pe care nu le înţeleg, în anumite circumstanţe, noi credem că Tatăl nostru ceresc este o persoană arbitrară, cu toane, întotdeauna gata să pedepsească. Nu! El e acel Tată care Și-a dat singurul Fiu pentru a ne salva pe noi toţi. El este preocupat atât de noi, cât şi de acţiunile noastre. El ne iubeşte în ciuda căderilor noastre. Versetul cel mai cunoscut din Biblie descrie foarte bine: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16). Ellen White a spus de asemenea: „Este inima unui Tată care face ca valurile de compasiune manifestate în Isus Hristos să se reverse peste fiii oamenilor” (Calea către Hristos, p. 19). Ce Dumnezeu şi Tată avem!
#Tatălneiubeşte #dragostealuiDumnezeu
