Tatăl ne iubeşte

    Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl! (1 Ioan 3:1)

    Îmi aduc aminte cu claritate ce mi s-a întâmplat, dar nu ştiu exact cum să explic. Prima dată, în loc să bag în prima viteză, am nimerit marşarierul, apoi, în loc să frânez, am apăsat pedala de acceleraţie până jos. Ca rezultat al greşelii mele, am distrus zidul unei case, am trecut milimetric pe lângă o femeie şi am distrus spatele camionetei. Asta m-a făcut să fiu foarte îngrijorat, nu numai pentru camionetă sau pentru casa vecinei, ori pentru acea femeie peste care aş fi putut să dau, ci în mod special din cauza reacţiei tatălui meu, când urma să afle vestea. Când am ajuns acasă, el era la duş. Cu o voce tremurândă, l-am strigat: „Tati…”. Tonul vocii mele l-a făcut deja să înţeleagă că ceva rău mi s-a întâmplat, încât înainte de a termina de vorbit, m-a întrebat: „Ai lovit camioneta?” A ieşit repede din baie. Am crezut că urma să-mi dea o bătaie bună, dar, în schimb, repeta de mai multe ori: „Eşti bine? Sigur nu trebuie să te duc la spital? Ai vreo problemă?”

    În acel moment, preocuparea sa nu era pentru camionetă şi nici nu se gândea la pagubele cauzate terţilor. Toată atenţia sa se centra pe mine, fiul lui. Aşa sunt părinţii. Pentru un tată adevărat, nu este nimic mai important decât copiii săi. Să fie Tatăl nostru ceresc mai rău decât părinţii pământeşti? Bineînţeles că nu! „Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură DOMNUL de cei ce se tem de El” (Psalmii 103 :13).

    Totuşi, din motive pe care nu le înţeleg, în anumite circumstanţe, noi credem că Tatăl nostru ceresc este o persoană arbitrară, cu toane, întotdeauna gata să pedepsească. Nu! El e acel Tată care Și-a dat singurul Fiu pentru a ne salva pe noi toţi. El este preocupat atât de noi, cât şi de acţiunile noastre. El ne iubeşte în ciuda căderilor noastre. Versetul cel mai cunoscut din Biblie descrie foarte bine: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16). Ellen White a spus de asemenea: „Este inima unui Tată care face ca valurile de compasiune manifestate în Isus Hristos să se reverse peste fiii oamenilor” (Calea către Hristos, p. 19). Ce Dumnezeu şi Tată avem!

    #Tatălneiubeşte #dragostealuiDumnezeu

    Vladimir Polanco
    Asumă-ți fiecare zi din acest an, transformând trecutul în viitor, folosind prezentul. Dumnezeu este Cel care ne poate învăța secretul măsurării timpului. Vladimir Polanco semnează cartea „#urmărește profilul 365 share” apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Al doisprezecelea ucenic

    Poate că ai și tu uneori sentimentul că locurile sunt ocupate, că alții au fost deja chemați, că ei știu deja totul. Nu lăsa descurajarea sau resemnarea să aibă controlul; acceptă atitudinea de voluntar. Implică-te acolo unde se ivește ocazia; fii prezent la acțiunile bisericii și ale familiei tale! Echipa lui Dumnezeu fie se va completa, fie se va lărgi și atunci vei primi legitimația de titular. Nu e nevoie să faci spectacol, ci slujește cu discreție; El va ști!

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Unsprezece minute

    Nu poți schimba trecutul, dar poți lumina prezentul și viitorul. Chiar dacă e dureros, îngroapă ceea ce nu mai poți schimba, depozitează la locul vechiturilor și deschide o fereastră spre azi, spre ceea ce poți fi și face acum. Poate că ceilalți au stricat trecutul, dar azi tu poți construi ceva mult mai luminos. Ieși din pivnița amintirilor și aprinde lumina! Mântuitorul stă cu mâna întinsă și vrea să îți încredințeze o altă formulă de viață, diferită, ruptă de trecut.

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Publicate astăzi

    Al doisprezecelea ucenic

    Poate că ai și tu uneori sentimentul că locurile sunt ocupate, că alții au fost deja chemați, că ei știu deja totul. Nu lăsa descurajarea sau resemnarea să aibă controlul; acceptă atitudinea de voluntar. Implică-te acolo unde se ivește ocazia; fii prezent la acțiunile bisericii și ale familiei tale! Echipa lui Dumnezeu fie se va completa, fie se va lărgi și atunci vei primi legitimația de titular. Nu e nevoie să faci spectacol, ci slujește cu discreție; El va ști!

    Răbdarea este o roadă

    Dacă îi permitem lui Hristos să ne dea puterea de a exercita răbdarea atunci când avem nevoie ea, vom descoperi adevărata libertate care ne scoate de sub stăpânirea propriilor emoții, pentru a trăi ca aceia care au fost schimbați după asemănarea cu Hristos.

    Rugăciunea şi mulţumirea

    Dacă treci prin dificultăţi, în mod deosebit din cauza insultelor, a urii, a invidiei, a resentimentelor sau asprimii în relaţiile cu ceilalţi, citeşte, reciteşte, memorează şi roagă-te. Copiază acest text pe ceva şi poartă-l la tine pentru a-l folosi când eşti ispitit. Mai presus de toate, roagă-te tot timpul, aşa cum te învaţă apostolul Pavel.

    Nevoia de prieteni

    Ne rugăm ca aceia care își aleg acum drumul în viață să găsească frumusețea în oamenii lui Dumnezeu. PROVOCARE: Fă o listă cu toți tinerii și copiii din biserica ta pe care îi cunoști! Roagă-te săptămâna aceasta pentru fiecare dintre ei!

    „Csak az Úrban van minden igazság és erő”

    „Magamra esküdtem és igazság jött ki számból, egy szó, mely vissza nem tér: hogy minden...