Un semn la numele tău

    Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac! (Luca 23:34)

    Înainte de a urca pe tronul Franţei, regele Ludovic al XII-lea, numit şi „Tatăl poporului”, avea mulţi adversari. De îndată ce a fost încoronat, a apelat la consilierii săi şi le-a ordonat să pregătească o listă cu toţi opozanţii şi duşmanii săi. Primind documentul, regele marcă cu o cruciuliţă toate numele de pe listă.

    Când această veste a ajuns la urechile duşmanilor săi, aceştia din urmă au încercat să fugă, deoarece pentru ei, această cruciuliţă era sinonimă cu o sentinţă de moarte. Aflând de spaima criticilor lui, Ludovic al XII-lea a decis să-i cheme pe fiecare şi să le vorbească, să le explice că acea cruciuliţă era mai degrabă un semn de iertare, nu de pedeapsă. A mai continuat să le spună că acest semn îi permitea să urmeze exemplul lăsat de Hristos când, la crucea de pe Calvar, a strigat: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34).

    Cu acest gest de iertare, Ludovic al XII-lea şi-a arătat măreţia ca monarh şi ca fiinţă umană. Fără îndoială, Napoleon Bonaparte avea dreptate când a spus: „Iertarea ne face superiori celor care ne-au rănit.” Hristos Şi-a demonstrat superioritatea iertându-i pe cei care L-au dat la moarte şi continuă să dea dovadă de măreţie când, zi după zi, pune iertarea Sa la dispoziţia noastră. El, care nu a păcătuit niciodată, a pus o cruce lângă păcatele tale, nu pentru a te condamna, ci pentru a te salva. Prin moartea Sa pe cruce, tu poţi primi „iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi” (Faptele 26:18).

    Dacă şi mie mi se mai întâmplă, sunt sigur că şi tu ai mai păcătuit şi nu ai ajuns încă la standardul divin, călcând poruncile Regelui universului. Dar soluţia nu este să fugi din prezenţa Monarhului ceresc, ci să mergi la El şi, precum fiul risipitor, să-i spui: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva Ta” (Luca 15:21). Poţi să te încrezi pe deplin în aceste cuvinte: „Vă scriu, copilaşilor, fiindcă păcatele vă sunt iertate pentru Numele Lui” (1 Ioan 2:12). Lângă numele tău, Dumnezeu a pus o cruce. Nu uita asta niciodată!

    #ocruciuliţălângănumelemeu #iertaredivină

    Vladimir Polanco
    Asumă-ți fiecare zi din acest an, transformând trecutul în viitor, folosind prezentul. Dumnezeu este Cel care ne poate învăța secretul măsurării timpului. Vladimir Polanco semnează cartea „#urmărește profilul 365 share” apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Luna Șebat

    Orice s-ar întâmpla în viața cuiva de lângă noi, să nu facem niciodată presupuneri grăbite și să considerăm că necazul lui se datorează faptului că e părăsit de Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți că, atunci când cineva trece prin experiențe triste sau dureroase, acel om e poate cel mai aproape de Dumnezeu. Sub nicio formă să nu ne erijăm noi în unelte de pedeapsă pentru cineva, ci, dimpotrivă, să ne aplecăm și să-l ridicăm pe cel căzut sub povară chiar și în cazul unei vinovății evidente. Dacă nu cel căzut, atunci cine să aibă nevoie de ajutor și de înțelegere din partea cuiva care se consideră copil al lui Dumnezeu?

    Ultimii 11 ani de „rău oficial”

    Sunt în viața noastră lucruri care nu țin de noi, ci de ceea ce alții au făcut anterior. E posibil să încercăm schimbări ale unor lucruri de neschimbat, iar dacă nu reușim, să ne descurajăm. Înțelept este să analizăm ceea ce se întâmplă cu o întrebare esențială în minte: Oare ce vrea Dumnezeu să facă? Vrea El să schimb acest lucru? Vrea să înceapă un alt proiect mai bun și ar trebui să nu insist? Când ceva merge greu, roagă-te mai mult și întreabă-L pe El.

    Un drum de 11 zile

    Flexibilitatea și adaptabilitatea sunt calitățile viitorului. Flexibilitate pentru că viața este foarte dinamică și schimbătoare, iar adaptabilitate pentru că e mereu nevoie de potrivirea uneltelor cu lucrul specific, în toate domeniile. În domeniul moral și spiritual, nu fanatismul este cel potrivit, ci compasiunea; nu bigotismul ilogic, ci empatia și implicarea concretă. Viața nu se măsoară în mărimea citatelor sau în lungimea rugăciunilor, ci în sinceritatea trăirii și în profunzimea dependenței de Dumnezeu.

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...