Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic. (Eclesiastul 9:5)
Ştiu că nu poţi să mă înţelegi, dar astăzi simt dorinţa irezistibilă de a vorbi. Absenţa ta m-a învăţat atâtea lucruri. Ultima dată când te-am văzut am vrut să te sărut, cum o făceam întotdeauna. Nu am făcut-o. Tu erai în pat, eu n-am vrut să te trezesc. M-am gândit că o să avem multe alte ocazii de a ne săruta mai târziu. Şi cât m-am înşelat! A fost altcineva care te-a îmbrăţişat, moartea care te-a prins subit în braţele ei şi nu te-a mai lăsat. Nu mai vreau să mai repet aceeaşi greşeală. Am învăţat să nu mai las să treacă vreo ocazie de a îmbrăţişa sau a săruta vreo fiinţă dragă. Poate că mâine nu mai este în viaţă.
Visele tale au zburat în fum. Obiectivele tale s-au dezintegrat în neprevăzut. Nu te-am mai văzut crescând şi bucurându-te de copilărie. Ah! Ce diferită e viaţa mea acum! Continui să visez, continui să ating obiective. Copiii mei continuă să primească pupicii şi îmbrăţişările mele. Moartea ta m-a învăţat să fiu recunoscător.
Caracterul tău jucăuş a lăsat o cicatrice pe fruntea mea, dar plecarea ta a lăsat o rană incurabilă în inima mea. Amintirea zâmbetului tău mare şi frumos îmi dă şi acum o plăcută senzaţie de pace; moartea ta a făcut ca tristeţea să rămână agăţată de sufletul nostru precum o iederă căţărătoare.
Îţi era frică de întuneric şi de singurătate. Iar noi te-am lăsat în acest mormânt gol, rece şi întunecat. Din fericire, nu ai ştiut, altfel ai fi plâns şi ai fi protestat, la fel cum facem noi acum.
José, cititorii mei sunt persoane ca şi tine, tineri cu vise şi iniţiative. Copii care trăiesc fără să-și imagineze că viaţa poate aluneca într-o clipă, chiar acum, cei care presupun că viaţa nu se poate termina nici astăzi, nici mâine, uită că moartea, acest duşman neobosit şi nesătul, stă mereu la pândă, aşteptând momentul potrivit pentru a-şi lansa ultimul atac.
Când te-am lăsat în mormânt, mi-am însuşit cuvintele rostite de Ellen White la înmormântarea soţului ei: „Îmi încredinţez comoara Domnului, până la marea dimineaţă a învierii.” Singurătatea şi întunericul care te înconjoară vor ceda locul unei lumi în care nu va mai fi moarte, nici durere. Acolo, voi putea să te revăd şi să te sărut din nou.
#speranţă #înviere
