O mică…

    Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa, puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava. (Eclesiastul 10:1)

    Data de 8 octombrie 1871 este notată în istorie ca o zi de neuitat pentru oraşul Chicago. În acea noapte, un teribil incendiu a devastat acest centru comercial. Cum a început sinistrul? Nu există o versiune oficială a ceea ce a provocat această imensă tragedie.

    Mai multe versiuni spun că totul a început de la o vacă. O vacă? Da, o vacă! Se pare că o vacă dintr-un grajd a lovit cu piciorul o lampă de kerosen. Cum clădirea era plină cu fân, incendiul s-a declanşat imediat. În acele vremuri, Chicago traversa o lungă şi teribilă secetă şi, într-o clipeală, vântul a răspândit flăcările pe câmpurile uscate.

    O altă versiune ne asigură că totul a început în timp ce un grup de bărbaţi se jucau cu zarurile într-o sală plină cu paie. Cum în acele timpuri jocurile de noroc erau interzise după lăsarea serii, grupul de prieteni s-a refugiat în acel loc luminat de o lampă cu gaz. În acea noapte, un tip pe nume Cohn a dat din greşeală peste lampa care a aprins focul şi astfel a început incendiul.

    Oricare ar fi versiunea, ideea este că flăcările s-au extins către nord şi către sud. Şi pentru că toate casele erau din lemn şi chiar drumurile erau pavate cu lemn de pin, străzile literalmente ardeau. Pompierilor le-au trebuit trei zile până au stăpânit flăcările infernale. Rezultatele au fost dezastruoase: aproape douăzeci de mii de case, şcoli şi uzine au fost transformate în cenuşă, mai mult de trei mii de persoane au murit şi aproape o sută de mii au pierdut tot ce aveau.

    Totul a început cu o mică lampă cu gaz. Ce mare putere de distrugere are neglijarea lucrurilor mici! Un proverb evreiesc spune că „cel care neglijează lucrurile mărunte va ajunge la ruină”. Nu există păcate mici, nu există călcare nesemnificativă a legii. La fel cum o pereche de foarfece este suficientă pentru a tăia o funie groasă, această mică greşeală, această „vulpe mică”, acest simplu păcat pe care-l faci în inimă poate să aprindă în flăcări toată viaţa ta. Depărtează-te de această „mică nebunie”.

    #iaamintelalucrurilemici #miciledetaliiatâtdeimportante

    Vladimir Polanco
    Asumă-ți fiecare zi din acest an, transformând trecutul în viitor, folosind prezentul. Dumnezeu este Cel care ne poate învăța secretul măsurării timpului. Vladimir Polanco semnează cartea „#urmărește profilul 365 share” apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Unsprezece minute

    Nu poți schimba trecutul, dar poți lumina prezentul și viitorul. Chiar dacă e dureros, îngroapă ceea ce nu mai poți schimba, depozitează la locul vechiturilor și deschide o fereastră spre azi, spre ceea ce poți fi și face acum. Poate că ceilalți au stricat trecutul, dar azi tu poți construi ceva mult mai luminos. Ieși din pivnița amintirilor și aprinde lumina! Mântuitorul stă cu mâna întinsă și vrea să îți încredințeze o altă formulă de viață, diferită, ruptă de trecut.

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Luna Șebat

    Orice s-ar întâmpla în viața cuiva de lângă noi, să nu facem niciodată presupuneri grăbite și să considerăm că necazul lui se datorează faptului că e părăsit de Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți că, atunci când cineva trece prin experiențe triste sau dureroase, acel om e poate cel mai aproape de Dumnezeu. Sub nicio formă să nu ne erijăm noi în unelte de pedeapsă pentru cineva, ci, dimpotrivă, să ne aplecăm și să-l ridicăm pe cel căzut sub povară chiar și în cazul unei vinovății evidente. Dacă nu cel căzut, atunci cine să aibă nevoie de ajutor și de înțelegere din partea cuiva care se consideră copil al lui Dumnezeu?

    Publicate astăzi

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Restaurare

    Slujim unui Dumnezeu puternic și minunat, care vrea să restaureze relațiile dintre cei care fac parte din poporul Lui. Cheia constă în mărturisirea personală. Dumnezeu ne-a înnoit, pe mine și pe soțul meu, și a făcut să ne putem căsători din nou.

    Experienţe pe vârful muntelui

    Trebuie să ne luăm rămas-bun de la momentele glorioase iar şi iar, pentru că trebuie să lucrăm jos, în vale. Însă acest rămas-bun nu va mai exista când Isus va reveni. El îi va primi pe răscumpăraţi în aer, tară să atingă pământul, pentru a începe gloriosul urcuş către reşedinţa cerească, unde vom locui în veşnicie cu Isus

    Mai arzi?

    Doamne, lasă-mă să ard pentru Tine! PROVOCARE: Încearcă astăzi să înveți un psalm sau măcar câteva versete!

    A szent város feletti jelenet

    „Mert nékünk mindnyájunknak meg kell jelennünk a Krisztus ítélőszéke előtt, hogy ki-ki megjutalmaztassék a szerint,...