Chiar dacă aş vrea să mă laud […], dar mă feresc, ca să n-aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decât ce vede în mine sau ce aude de la mine. (2 Corinteni 12:6)
După părerea psihologilor, tu şi cu mine trăim în „epoca narcisismului”. Cine este Narcis? Potrivit unei legende antice, Narcis era un om foarte agil. Într-o zi, el s-a aplecat deasupra unei surse de apă pentru a-şi astâmpăra setea şi, după ce a contemplat în apă frumuseţea feţei sale, s-a îndrăgostit de propria persoană. Una dintre versiunile legendei spune că, atunci când Narcis și-a văzut silueta în apă, s-a simţit cel mai frumos om de pe lume, a vrut să se îmbrăţişeze, să se sărute şi, încercând să facă aşa, s-a înecat.
Eşti şi tu precum Narcis? Eşti îndrăgostit de tine însuţi? Probabil vei spune că nu, dar totuşi, statisticile descoperă date foarte alarmante.
Un studiu realizat între 1982 şi 2006, care s-a desfăşurat pe mai bine de cincisprezece mii de studenţi, a scos la iveală faptul că acest sector al populaţiei a devenit teribil de narcisist. Potrivit studiului, tinerii au tendinţa de a se considera superiori restului lumii. Completând formularul numit Inventarul Personalităţii Narcisiste, studenţii au afirmat: „Dacă aş conduce lumea, aceasta ar fi un loc mai bun”, „cred că sunt o persoană foarte specială” sau „pot să-mi trăiesc viaţa cum îmi place”. Nu ţi s-a întâmplat niciodată să spui şi tu aşa ceva despre tine?
Adresându-se narcisiştilor de azi, prietenul nostru Pavel ne avertizează: „Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia” (Romani 12:3). Cineva ar putea obiecta că apostolul era împotriva stimei de sine. Bineînţeles că nu! Totuşi linia de demarcaţie dintre stima de sine şi înălţarea sinelui este foarte mică. Cuvântul tradus prin „cumpătat” este sofrenéo, care înseamnă „a fi cu bun-simţ, a avea capul pe umeri”, „a gândi cu înţelepciune”. Când am despre mine o părere mai înaltă decât cea normală, sunt iraţional, „fără cap”; într-un cuvânt, sufăr de o afecţiune psihologică: complexul lui Narcis.
Cum se tratează şi se vindecă complexul lui Narcis? Recunoscând că tot ce suntem sau am putea deveni este rezultatul harului divin, şi nu al calităţilor noastre personale.
#gândeştecuînţelepciune #umilinţă
