Trecerea prin această lume

    Mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ. (Evrei 11:13)

    Un călător l-a vizitat pe rabinul Hofetz Chaim şi a fost foarte impresionat să vadă că locuinţa învăţătorului era foarte simplă, o cameră plină de cărţi, cu o măsuţă veche şi un scaun mic. Văzând simplitatea lui Chaim, turistul l-a întrebat:

    – Învăţătorule, unde este mobilierul?

    – Dar al tău unde este?

    – Al meu? Ce întrebare ciudată! Eu sunt călător aici.

    – La fel şi eu. Aceasta nu este locuinţa mea, eu sunt doar un trecător pe aici.

    Această poveste rezumă foarte bine situaţia noastră: noi suntem „străini şi călători pe pământ” (Evrei 11:13). Aceasta nu este locuinţa noastră. Isus a spus că noi nu aparţinem acestei lumi (Ioan 17:16) şi Pavel declară: „Dar cetăţenia noastră este în ceruri” (Filipeni 3:20). Tocmai de aceea, noi nu ne putem permite luxul de a ne folosi toate resursele noastre în bunuri care se vor preface în fum în marşul de neoprit al timpului. Ne dorim oare să avem o moştenire într-o lume care va fi distrusă?

    În Apocalipsa 21 şi 22, profetul Ioan ne descrie locuinţa noastră viitoare: „Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: «Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor»” (Apocalipsa 21:1-3).

    Profetul Isaia, care la rândul lui a contemplat pământul răscumpărat, a scris: „Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte” (Isaia 65:17). Pe noul pământ totul va fi bucurie şi veselie (versetul 18); nu vor mai fi plânsete şi ţipete (versetul 19). Profetul a spus chiar că Dumnezeu va „nimici moartea pe vecie” (Isaia 25:8). Nu ţi-ar plăcea să trăieşti în această lume nouă? Aceea este adevărata ta locuinţă! De acolo eşti tu. Atunci când lucrezi, studiezi sau îţi planifici fericirea pe acest pământ, ţine cont de faptul că Isus te aşteaptă în adevărata ta casă: cerul.

    #casameaeînceruri

    Vladimir Polanco
    Asumă-ți fiecare zi din acest an, transformând trecutul în viitor, folosind prezentul. Dumnezeu este Cel care ne poate învăța secretul măsurării timpului. Vladimir Polanco semnează cartea „#urmărește profilul 365 share” apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Al doisprezecelea ucenic

    Poate că ai și tu uneori sentimentul că locurile sunt ocupate, că alții au fost deja chemați, că ei știu deja totul. Nu lăsa descurajarea sau resemnarea să aibă controlul; acceptă atitudinea de voluntar. Implică-te acolo unde se ivește ocazia; fii prezent la acțiunile bisericii și ale familiei tale! Echipa lui Dumnezeu fie se va completa, fie se va lărgi și atunci vei primi legitimația de titular. Nu e nevoie să faci spectacol, ci slujește cu discreție; El va ști!

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Unsprezece minute

    Nu poți schimba trecutul, dar poți lumina prezentul și viitorul. Chiar dacă e dureros, îngroapă ceea ce nu mai poți schimba, depozitează la locul vechiturilor și deschide o fereastră spre azi, spre ceea ce poți fi și face acum. Poate că ceilalți au stricat trecutul, dar azi tu poți construi ceva mult mai luminos. Ieși din pivnița amintirilor și aprinde lumina! Mântuitorul stă cu mâna întinsă și vrea să îți încredințeze o altă formulă de viață, diferită, ruptă de trecut.

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Publicate astăzi

    Al doisprezecelea ucenic

    Poate că ai și tu uneori sentimentul că locurile sunt ocupate, că alții au fost deja chemați, că ei știu deja totul. Nu lăsa descurajarea sau resemnarea să aibă controlul; acceptă atitudinea de voluntar. Implică-te acolo unde se ivește ocazia; fii prezent la acțiunile bisericii și ale familiei tale! Echipa lui Dumnezeu fie se va completa, fie se va lărgi și atunci vei primi legitimația de titular. Nu e nevoie să faci spectacol, ci slujește cu discreție; El va ști!

    Răbdarea este o roadă

    Dacă îi permitem lui Hristos să ne dea puterea de a exercita răbdarea atunci când avem nevoie ea, vom descoperi adevărata libertate care ne scoate de sub stăpânirea propriilor emoții, pentru a trăi ca aceia care au fost schimbați după asemănarea cu Hristos.

    Rugăciunea şi mulţumirea

    Dacă treci prin dificultăţi, în mod deosebit din cauza insultelor, a urii, a invidiei, a resentimentelor sau asprimii în relaţiile cu ceilalţi, citeşte, reciteşte, memorează şi roagă-te. Copiază acest text pe ceva şi poartă-l la tine pentru a-l folosi când eşti ispitit. Mai presus de toate, roagă-te tot timpul, aşa cum te învaţă apostolul Pavel.

    Nevoia de prieteni

    Ne rugăm ca aceia care își aleg acum drumul în viață să găsească frumusețea în oamenii lui Dumnezeu. PROVOCARE: Fă o listă cu toți tinerii și copiii din biserica ta pe care îi cunoști! Roagă-te săptămâna aceasta pentru fiecare dintre ei!

    „Csak az Úrban van minden igazság és erő”

    „Magamra esküdtem és igazság jött ki számból, egy szó, mely vissza nem tér: hogy minden...