Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă. (1 Corinteni 7:14)
Dacă un ateu precum Stephen Hawking a putut rămâne activ în ciuda adversităţilor pe care a trebuit să le înfrunte, acest lucru nu indică faptul că la urma urmei nu e nicio diferenţă dacă alegi sau nu să crezi în Dumnezeu? În realitate, pentru a înţelege în parte ceea ce am spus şi ieri, trebuie să aflăm puţin mai multe despre viaţa acestui geniu din secolul XXI. Trebuie să luăm în considerare şi următoarea declaraţie făcută de însuşi Hawking: „Practic, toată viaţa de adult am suferit de o boală a neuronilor motorii. Dar chiar şi aşa, acest lucru nu m-a împiedicat să am o familie foarte frumoasă şi să am reuşite personale. Toate acestea au fost posibile mulţumită ajutorului lui Jane, a copiilor mei şi a unui număr mare de persoane şi organizaţii.”
Vreau să ne oprim într-un punct din declaraţia lui: „Mulţumită ajutorului lui Jane.” Jane, de credinţă creştină, a fost prima soţie a omului de ştiinţă. Datorită credinţei perseverente a acestei femei, Stephen a putut supravieţui unuia dintre cele mai critice momente din viaţa lui. În 1985, pe când era la Geneva, în Elveţia, o pneumonie severă l-a pus pe Hawking în braţele morţii. Medicii au sunat-o pe Jane, cerându-i să vină de urgenţă la spital. Când a ajuns, medicii i-au spus că boala era foarte gravă şi că nu mai aveau ce să facă. Ei o chemaseră pentru a-şi da acordul să îl deconecteze de la aparatele care îl ţineau în viaţă. Jane a reflectat puţin în sinea ei: Ce sfârşit umilitor pentru cineva care a luptat atât de eroic toată viaţa lui! Ce negare a tuturor luptelor pe care eu personal le-am dat! Răspunsul ei a fost imediat şi rapid: „Stephen trebuie să trăiască.” Ştii ce a făcut după aceea? Ea a apelat la Dumnezeu în rugăciune, spunând: „Te rog, Doamne, dă-i viaţă lui Stephen!” Dumnezeu i-a păstrat viaţa omului de ştiinţă necredincios. Ateismul lui Hawking nu l-a împiedicat niciodată pe Dumnezeu să îl ajute.
Într-un interviu, Jane declara că ateismul lui Hawking „nu putea să îi ofere nici consolare, nici bunăstare, nici speranţă, în raport cu condiţia umană”. Dar, credinţa a putut aduce toate aceste lucruri. Tocmai de aceea Jane a respins ateismul şi a îmbrăţişat credinţa, cea care i-a adus consolare, bunăstare şi speranţă soţului ei necredincios. Eşti şi tu aproape pe punctul de a-ţi folosi credinţa ta în Dumnezeu pentru a ataca sau pentru a-l consola pe cel care nu crede la fel ca tine? Niciodată să nu uiţi că Dumnezeu îi iubeşte şi pe atei.
#Dumnezeuiubeşteateii #Dumnezeuestedragoste
