Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi. (Matei 5:12)
Într-o competiţie în care primii trei câştigători primesc medalia de aur, de argint şi de bronz, care dintre cei trei crezi că ar trebui să fie cel mai nefericit? Probabil că răspunsul cel mai evident ar fi cel care a primit medalia de bronz. Un studiu citat de Fernando Zabala scoate în evidenţă faptul că, deşi câştigătorul medaliei de aur este cel mai fericit dintre ei, este surprinzător de observat faptul că cel mai puţin fericit este câştigătorul medaliei de argint. De ce această reacţie? Dr. Zabala citează răspunsul oferit de Scott Huettel, cercetător la Universitatea din Duke: „În timp ce câştigătorul medaliei de bronz îşi spune în sinea lui: Aproape că nu am câştigat nimic, dar sunt bucuros că cel puţin sunt printre câştigători!, deţinătorul medaliei de argint îşi zice: Ah, dacă nu aş fi făcut acea greşeală mici sau cealaltă, aş fi câştigat medalia de aur” (Savoir vivre: ce que font les gens heureux, p. 35).
Totuşi, în ultima zi a Jocurilor Olimpice de la Londra din 2012, alergătorul la maraton Abel Kirui ne-a oferit un exemplu a ceea ce poate însemna să fii fericit chiar şi atunci când câştigi medalia de argint. În 2009, Kirui a devenit campion mondial după ce a câştigat maratonul de la Berlin; în 2008, el a stabilit un nou record mondial prin câştigarea maratonului de la Viena. Dar la Londra, lucrurile nu au mers atât de bine pe cât ar fi sperat. Cu puţin înainte de linia de sosire, Stephen Kiprotrich l-a întrecut pe Kirui şi a obţinut medalia de aur.
Deşi nu a ocupat decât locul doi, Kirui nu a avut în inima lui nici măcar un simţământ de tristeţe. Ba mai mult, el chiar a îngenuncheat, şi-a împreunat mâinile, a plecat capul şi s-a rugat lui Dumnezeu. Dar de ce s-a rugat? Iată răspunsul lui: „De fiecare dată când închei un concurs, spun: Mulţumesc, Doamne!” Abel Kirui, alergătorul la maratonul olimpic şi membru al Bisericii Adventiste, alerga pentru a înălţa numele Domnului său. Simţind că este un atlet al lui Hristos, că viaţa lui era în mâna Creatorului său, acest lucru i-a permis să fie mulţumit şi să vadă cât de puţin conta locul pe care se situa la finalul cursei. Kirui ştia că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28) şi uneori, Dumnezeu permite ca noi să nu câştigăm medalia de aur pe acest pământ, dar ne promite „un mare premiu în cer”.
#fiifericit #toatesuntsprebinelenostru
