Fericitul alergător la maraton

    Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi. (Matei 5:12)

    Într-o competiţie în care primii trei câştigători primesc medalia de aur, de argint şi de bronz, care dintre cei trei crezi că ar trebui să fie cel mai nefericit? Probabil că răspunsul cel mai evident ar fi cel care a primit medalia de bronz. Un studiu citat de Fernando Zabala scoate în evidenţă faptul că, deşi câştigătorul medaliei de aur este cel mai fericit dintre ei, este surprinzător de observat faptul că cel mai puţin fericit este câştigătorul medaliei de argint. De ce această reacţie? Dr. Zabala citează răspunsul oferit de Scott Huettel, cercetător la Universitatea din Duke: „În timp ce câştigătorul medaliei de bronz îşi spune în sinea lui: Aproape că nu am câştigat nimic, dar sunt bucuros că cel puţin sunt printre câştigători!, deţinătorul medaliei de argint îşi zice: Ah, dacă nu aş fi făcut acea greşeală mici sau cealaltă, aş fi câştigat medalia de aur” (Savoir vivre: ce que font les gens heureux, p. 35).

    Totuşi, în ultima zi a Jocurilor Olimpice de la Londra din 2012, alergătorul la maraton Abel Kirui ne-a oferit un exemplu a ceea ce poate însemna să fii fericit chiar şi atunci când câştigi medalia de argint. În 2009, Kirui a devenit campion mondial după ce a câştigat maratonul de la Berlin; în 2008, el a stabilit un nou record mondial prin câştigarea maratonului de la Viena. Dar la Londra, lucrurile nu au mers atât de bine pe cât ar fi sperat. Cu puţin înainte de linia de sosire, Stephen Kiprotrich l-a întrecut pe Kirui şi a obţinut medalia de aur.

    Deşi nu a ocupat decât locul doi, Kirui nu a avut în inima lui nici măcar un simţământ de tristeţe. Ba mai mult, el chiar a îngenuncheat, şi-a împreunat mâinile, a plecat capul şi s-a rugat lui Dumnezeu. Dar de ce s-a rugat? Iată răspunsul lui: „De fiecare dată când închei un concurs, spun: Mulţumesc, Doamne!” Abel Kirui, alergătorul la maratonul olimpic şi membru al Bisericii Adventiste, alerga pentru a înălţa numele Domnului său. Simţind că este un atlet al lui Hristos, că viaţa lui era în mâna Creatorului său, acest lucru i-a permis să fie mulţumit şi să vadă cât de puţin conta locul pe care se situa la finalul cursei. Kirui ştia că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28) şi uneori, Dumnezeu permite ca noi să nu câştigăm medalia de aur pe acest pământ, dar ne promite „un mare premiu în cer”.

    #fiifericit #toatesuntsprebinelenostru

    Vladimir Polanco
    Asumă-ți fiecare zi din acest an, transformând trecutul în viitor, folosind prezentul. Dumnezeu este Cel care ne poate învăța secretul măsurării timpului. Vladimir Polanco semnează cartea „#urmărește profilul 365 share” apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Unsprezece minute

    Nu poți schimba trecutul, dar poți lumina prezentul și viitorul. Chiar dacă e dureros, îngroapă ceea ce nu mai poți schimba, depozitează la locul vechiturilor și deschide o fereastră spre azi, spre ceea ce poți fi și face acum. Poate că ceilalți au stricat trecutul, dar azi tu poți construi ceva mult mai luminos. Ieși din pivnița amintirilor și aprinde lumina! Mântuitorul stă cu mâna întinsă și vrea să îți încredințeze o altă formulă de viață, diferită, ruptă de trecut.

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Luna Șebat

    Orice s-ar întâmpla în viața cuiva de lângă noi, să nu facem niciodată presupuneri grăbite și să considerăm că necazul lui se datorează faptului că e părăsit de Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți că, atunci când cineva trece prin experiențe triste sau dureroase, acel om e poate cel mai aproape de Dumnezeu. Sub nicio formă să nu ne erijăm noi în unelte de pedeapsă pentru cineva, ci, dimpotrivă, să ne aplecăm și să-l ridicăm pe cel căzut sub povară chiar și în cazul unei vinovății evidente. Dacă nu cel căzut, atunci cine să aibă nevoie de ajutor și de înțelegere din partea cuiva care se consideră copil al lui Dumnezeu?

    Publicate astăzi

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Restaurare

    Slujim unui Dumnezeu puternic și minunat, care vrea să restaureze relațiile dintre cei care fac parte din poporul Lui. Cheia constă în mărturisirea personală. Dumnezeu ne-a înnoit, pe mine și pe soțul meu, și a făcut să ne putem căsători din nou.

    Experienţe pe vârful muntelui

    Trebuie să ne luăm rămas-bun de la momentele glorioase iar şi iar, pentru că trebuie să lucrăm jos, în vale. Însă acest rămas-bun nu va mai exista când Isus va reveni. El îi va primi pe răscumpăraţi în aer, tară să atingă pământul, pentru a începe gloriosul urcuş către reşedinţa cerească, unde vom locui în veşnicie cu Isus

    Mai arzi?

    Doamne, lasă-mă să ard pentru Tine! PROVOCARE: Încearcă astăzi să înveți un psalm sau măcar câteva versete!

    A szent város feletti jelenet

    „Mert nékünk mindnyájunknak meg kell jelennünk a Krisztus ítélőszéke előtt, hogy ki-ki megjutalmaztassék a szerint,...