Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! (Romani 7:19)
Nu te cuprinde frustrarea atunci când un creştin începe să facă lucruri contrare a ceea ce el pare a crede? Îmi amintesc de faţa unei tinere fete, studentă la Universitatea din Linda Vista, Mexic, când mi-a spus că niciodată nu se va căsători cu un teolog. Când am întrebat-o de ce, ea mi-a răspuns: „Teologii fac lucruri pe care nu ar trebui să le facă.” Atunci i-am spus că noi, fiinţele umane, facem lucruri pe care nu ar trebui să le facem. Cu toţii suntem înclinaţi să ne dezminţim cuvintele spuse prin acţiunile noastre. Cred că Lewis Smedes ne-a definit foarte bine când a afirmat că noi suntem „un conglomerat de contradicţii ambulante” (Shame and Grace [Ruşine şi har], p. 98).
Meditează puţin: oare există o contradicţie mai mare decât faptul că Adam, un om care a fost creat şi s-a spus despre el „este foarte bun” (Geneza 1:31), a cedat totuşi în faţa păcatului? Experienţa lui Adam nu este un caz izolat. Noe, un om drept şi integru, care întotdeauna asculta de Dumnezeu (vezi Geneza 6:9), s-a îmbătat şi s-a culcat gol în mijlocul cortului. David, un tânăr după inima Domnului (vezi 1 Samuel 13:14), a comis adulter şi crimă. Petru, după ce petrecuse trei ani la picioarele Învăţătorului, a continuat totuşi să aibă probleme grave de caracter şi a ajuns chiar să îi taie urechea unui soldat. Luther, părintele Reformei, deşi acuza Roma că îi hăituia pe adevăraţii creştini, el a fost un persecutor înrăit al evreilor. Adevărul este că eroii noştri spirituali au şi ei momentele lor de întuneric. Ştii de ce? Şi ei au fost oameni cu o natură ca a noastră! Cu alte cuvinte, ei au fost simpli muritori care purtau în corpul lor gena păcatului. Pavel a făcut o afirmaţie cu două mii de ani în urmă pentru a ne ajuta să înţelegem mai bine aceste contradicţii: „Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac” (Romani 7:18).
Din cauza imperfecţiunii noastre, este mai natural ca oamenii, şi aici sunt incluşi şi cei pe care îi considerăm oameni de bine, să facă lucruri rele. Din acest motiv, noi trebuie să ne îndreptăm privirea înspre Singurul care a putut armoniza complet cuvintele cu acţiunile Sale: Isus Hristos. El nu ne va dezamăgi niciodată. În El nu sunt contradicţii.
#Isusnutevadezamăginiciodată
