Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, […] îndurător şi bogat în bunătate. (Neemia 9:17)
În opera sa, Mizerabilii, Victor Hugo ne relatează povestea lui Jean Valjean, un bărbat care a fost condamnat la nouăsprezece ani de închisoare pentru că a furat o bucată de pâine. După eliberarea lui, nimeni nu dorea să îl ajute, pentru că fusese în închisoare. Apoi a întâlnit un preot căruia i s-a făcut milă de el. Povestea ne spune că preotul i-a oferit un pat unde să se adăpostească. Dar dormitul era lucru cel mai neimportant pentru Valjean.
După ce s-a asigurat că preotul şi sora lui dormeau, Valjean se sculă tiptil şi fură argintăria. Dimineaţa următoare, prima care şi-a dat seama de acest lucru a fost doamna Magloire, care a fugit să îi spună preotului. Magloire nici nu termină bine de vorbit când la uşa parohiei apărură trei jandarmi împreună cu Valjean. Când preotul ieşi la poartă, toţi au fost surprinşi să audă următoarele cuvinte:
– Ah, aici erai! strigă el la vederea lui Jean Valjean. Mă bucur mult să te văd. Ba mai mult, ţi-aş fi dat şi sfeşnicele, care sunt tot de argint ca şi celelalte, pentru a putea obţine două sute de franci. De ce nu le-aţi adus împreună cu tacâmurile?
Jean Valjean a holbat ochii şi a privit spre venerabilul preot cu o expresie pe care niciun limbaj nu ar putea să o redea.
– Domnule, spuse sergentul de poliţie, deci este adevărat ce spunea acest om? Noi l-am întâlnit pe stradă. Arăta ca un om al străzii. L-am arestat. Avea la el această argintărie…
– Iar el v-a spus, îi întrerupse preotul zâmbind, că un bătrân preot cumsecade i-a dat-o, unde a şi petrecut noaptea? Acum înţeleg. Voi l-aţi adus înapoi aici? Este o neînţelegere.
– Deci, spuse poliţistul, putem să îi dăm drumul?
– Fără îndoială, răspunse preotul.
În acea dimineaţă, Valjean a avut o întâlnire personală cu iertarea. Hoţul fusese tratat ca şi cum nu era hoţ. El a păstrat acele lucruri ca o amintire a bunătăţii bătrânului, şi apoi şi-a consacrat toată viaţa ajutorării celor nevoiaşi. Iertarea l-a transformat. Ce s-ar alege de noi dacă Dumnezeu ne-ar trata aşa cum merităm din cauza păcatelor noastre? Eu nu ştiu ce vrei să faci, dar, astăzi, eu aş vrea să mă bucur de următoarele cuvinte: „Domnul este îndelung răbdător şi milostiv […] Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepseşte după fărădelegile noaste” (Psalmii 103:8-11).
#iertarealuiDumnezeu #transformatdeiertare
