Noi trăim pentru Domnul

Căci în El avem viaţa. (Faptele 17:28)

În iunie 2001 am fost transferat într-un alt district pastoral. Ca pastor tânăr, cu lipsa mea de experienţă, urma să prezint „scrisoarea de acreditare” unora dintre cele mai influente personaje dintr-una din bisericile mele: fratele X şi fratele Z. Încercând să rezist cum puteam mai bine lungii veri din ţara mea, într-o seară am hotărât să le fac o vizită fratelui X şi fratelui Z, în cămaşă şi fără cravată. În vizită la fratele X, la un moment dat, în timp ce discutam, mi-a spus: „Pastore, cămaşa spune că sunteţi un om simplu, care vrea să se identifice astfel cu membrii. Sunt mulţumit să vă văd astfel, jovial, simplu şi fără acea alură de formalitate impenetrabilă a pastorilor.”

Simţindu-mă încurajat, am plecat de la el îndreptându-mă spre locuinţa fratelui Z. Adevărul este că nu m-am simţit deloc binevenit la el. Am avut impresia că „serviciul de informaţii” al fratelui Z a aflat că l-am vizitat pe fratele X înaintea lui, şi astfel am pierdut puncte în aprecierea lui. La câteva minute după ce m-am prezentat ca fiind noul său pastor, fratele Z s-a luat de mine: „Asta este problema pastorilor de astăzi, nu mai sunt formali. Nu trebuie să vizitaţi fraţii în cămaşă cu mânecă scurtă. Trebuie să umblaţi îmbrăcat întotdeauna la sacou şi cravată, făcând astfel diferenţa între conducător şi cei guvernaţi. Care dintre ei avea dreptate? Căruia dintre cei doi trebuia să-i fiu pe plac? Fratelui X sau fratelui Z? În realitate, era de datoria lor să determine care trebuia să fie lungimea mânecii de la cămaşa mea?

Evanghelia după Luca ne spune că oamenii îl judecau pe Ioan Botezătorul că postea prea mult şi că, în acelaşi timp, îi reproşau lui Isus că prea mânca (Luca 7:33,34). Aceasta înseamnă că vom găsi întotdeauna persoane care vor critica tot ceea ce facem sau nu facem. Ce să facem în aceste situaţii? Să ne plecăm capul pentru ca ceilalţi să-şi schimbe părerea cu privire la acest subiect? Imaginează-ţi că nici Isus nu poate face nimic !

Mai bine să înţelegem că „niciunul din noi nu trăieşte pentru sine.[…] Dacă trăim, pentru Domnul trăim” (Romani 14:7,8). Dacă trăiesc pentru Domnul, atunci cea mai mare preocupare a mea nu trebuie să fie niciodată părerea fratelui X sau Z cu privire la cămaşa mea, ci părerea lui Hristos.

#trăiescpentruHristos

Citește și
Comentarii
Se încarcă...