Nu nedreptăţii

Vegheaţi asupra faptelor voastre, căci la Domnul, Dumnezeul nostru, nu este nicio nelegiuire, nici nu se are în vedere faţa oamenilor, nici nu se primesc daruri.(2 Cronici 19:7)

Deşi Declaraţia de Independenţă din 4 iulie 1776 anunţa că „toţi oamenii sunt egali, că ei sunt înzestraţi de Creator cu anumite drepturi inalienabile, că printre acestea sunt viaţa, libertatea şi căutarea fericirii”, adevărul este că în timpul perioadei de segregare rasială (1866–1953), societatea americană nu a trăit în armonie cu această declaraţie. În acea vreme, legile interziceau ca albii şi negrii să fie împreună. Erau toalete pentru negri şi toalete pentru albi. Restaurantele pentru negri erau diferite de cele pentru albi. Albii aveau propriile biserici, negrii la fel. În autobuze, primele locuri erau rezervate albilor. Dacă pentru un oarecare motiv autobuzul era plin, când se urca un alb, negrul trebuia să se ridice şi să-i cedeze locul.

Totuşi, pe 1 decembrie 1955 lucrurile au început să se schimbe. După ce a lucrat toată ziua, Rosa Parks a urcat în autobuz şi s-a aşezat. Când autovehiculul s-a umplut, mai multe persoane de rasă albă nu mai aveau locuri, iar şoferul autobuzului a poruncit la patru negri, inclusiv Rosei, să se ridice pentru a le ceda locurile albilor. Trei dintre negri s-au ridicat, dar Rosa a refuzat. De ce?

Să fi fost pentru că picioarele îi erau obosite? Nu, ea a spus:„Eram obosită să fiu tratată nedrept.” Pentru că a refuzat să cedeze locul unui alb, Rosa Parks a fost arestată, acuzată de călcarea legii. Motivaţi de acţiunea simplă a acestei doamne în vârstă, oamenii de culoare au dat naştere unui boicot în oraşul Montgomery, Alabama, şi timp de mai bine de un an, nu au mai utilizat autobuzul public. Impactul acţiunii doamnei Parks a fost atât de mare, încât pe 21 decembrie 1956, Curtea Supremă de Justiţie a Statelor Unite a declarat ilegală segregarea rasială în autobuz. Este pur şi simplu extraordinar că o acţiune atât de simplă a avut o repercusiune de un asemenea impact.

Lumea noastră are nevoie de oameni precum Rosa Parks, oameni care nu vor tolera nedreptatea şi care protestează mut în faţa indiferenţei majorităţii.

Vom fi şi noi ca Rosa Parks?

#dreptateşiegalitate

Citește și
Comentarii
Se încarcă...