Nu nedreptăţii

    Vegheaţi asupra faptelor voastre, căci la Domnul, Dumnezeul nostru, nu este nicio nelegiuire, nici nu se are în vedere faţa oamenilor, nici nu se primesc daruri.(2 Cronici 19:7)

    Deşi Declaraţia de Independenţă din 4 iulie 1776 anunţa că „toţi oamenii sunt egali, că ei sunt înzestraţi de Creator cu anumite drepturi inalienabile, că printre acestea sunt viaţa, libertatea şi căutarea fericirii”, adevărul este că în timpul perioadei de segregare rasială (1866–1953), societatea americană nu a trăit în armonie cu această declaraţie. În acea vreme, legile interziceau ca albii şi negrii să fie împreună. Erau toalete pentru negri şi toalete pentru albi. Restaurantele pentru negri erau diferite de cele pentru albi. Albii aveau propriile biserici, negrii la fel. În autobuze, primele locuri erau rezervate albilor. Dacă pentru un oarecare motiv autobuzul era plin, când se urca un alb, negrul trebuia să se ridice şi să-i cedeze locul.

    Totuşi, pe 1 decembrie 1955 lucrurile au început să se schimbe. După ce a lucrat toată ziua, Rosa Parks a urcat în autobuz şi s-a aşezat. Când autovehiculul s-a umplut, mai multe persoane de rasă albă nu mai aveau locuri, iar şoferul autobuzului a poruncit la patru negri, inclusiv Rosei, să se ridice pentru a le ceda locurile albilor. Trei dintre negri s-au ridicat, dar Rosa a refuzat. De ce?

    Să fi fost pentru că picioarele îi erau obosite? Nu, ea a spus:„Eram obosită să fiu tratată nedrept.” Pentru că a refuzat să cedeze locul unui alb, Rosa Parks a fost arestată, acuzată de călcarea legii. Motivaţi de acţiunea simplă a acestei doamne în vârstă, oamenii de culoare au dat naştere unui boicot în oraşul Montgomery, Alabama, şi timp de mai bine de un an, nu au mai utilizat autobuzul public. Impactul acţiunii doamnei Parks a fost atât de mare, încât pe 21 decembrie 1956, Curtea Supremă de Justiţie a Statelor Unite a declarat ilegală segregarea rasială în autobuz. Este pur şi simplu extraordinar că o acţiune atât de simplă a avut o repercusiune de un asemenea impact.

    Lumea noastră are nevoie de oameni precum Rosa Parks, oameni care nu vor tolera nedreptatea şi care protestează mut în faţa indiferenţei majorităţii.

    Vom fi şi noi ca Rosa Parks?

    #dreptateşiegalitate

    Nu nedreptăţii - 2017. Lumea noastră are nevoie de oameni precum Rosa Parks, oameni care nu vor tolera nedreptatea şi care protestează mut în faţa indiferenţei majorităţii. Vom fi şi noi ca Rosa Parks?
#dreptateşiegalitate
    Vladimir Polanco
    Asumă-ți fiecare zi din acest an, transformând trecutul în viitor, folosind prezentul. Dumnezeu este Cel care ne poate învăța secretul măsurării timpului. Vladimir Polanco semnează cartea „#urmărește profilul 365 share” apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Primii patru oameni din lume

    Resentimentele cresc în timp dacă nu suntem atenți și dacă nu păstrăm o legătură deplină cu Dumnezeu.

    Patru linii la sigla Fiat

    E posibil ca Dumnezeu să ne conducă prin diferite etape și să permită transformări pe care nu le înțelegem la acel moment, pentru ca apoi să realizăm că ceea ce am trăit era cel mai potrivit program pentru perioada respectivă. Experiențele pe care Dumnezeu le permite sau le aduce în viața noastră au un singur scop, salvarea noastră. Indiferent de schimbările survenite în timp, El nu Își va schimba niciodată planul de a ne mântui. Uneori, la insistențele noastre, schimbă conjuncturi, detalii, nuanțe, dar intenția Lui de mântuire nu se poate schimba. Doar refuzul nostru cu insistență poate anula salvarea oferită de El.

    Motorul în patru timpi

    Nu suntem singuri în această lume. Prin urmare, depindem de ceilalți, iar ceilalți depind de noi. Dacă acceptăm să ne sincronizăm cu programul și cu proiectele celorlalți, putem realiza o mulțime de lucruri și putem obține o putere imensă, utilă fiecăruia, dar și la nivel comun. Dacă nu avem dispoziția de a pune puținul nostru în parteneriat cu cei din familia sau din societatea noastră, rezultatul va fi unul minuscul și vom trăi frustrarea nerealizărilor toată viața noastră. Viitorul va fi al celor ce vor să colaboreze! Atunci când i-a trimis în marea lor misiune, Mântuitorul le-a recomandat ucenicilor să nu plece singuri, ci să fie uniți, chiar și în rugăciune.

    Porunca a patra

    Imaginează-ți că timpul Sabatului este un apartament gol, pe care Dumnezeu ți-l oferă să locuiești toată viața ta, însă nu te face proprietar, ci beneficiar. Tu poți mobila apartamentul cu lucruri frumoase, speciale pentru tine, dar nu poți schimba structura lui și nu-l poți folosi în alt scop decât cel dorit de Proprietar. Bucură-te de tot ce ți-a oferit, inclusiv de prezența Lui în viața ta; invită-L în viața ta și în zilele tale de sărbătoare!

    Publicate astăzi

    Primii patru oameni din lume

    Resentimentele cresc în timp dacă nu suntem atenți și dacă nu păstrăm o legătură deplină cu Dumnezeu.

    În fiecare zi, un capitol

    Dumnezeu ne promite că nu ne va „lăsa” și nu ne va „părăsi”, indiferent de circumstanțe. Am simțit conducerea divină – am văzut o schimbare care conducea spre creștere spirituală.

    Dreptatea

    Toţi cei care „flămânzesc şi însetează după neprihănire” sunt numiţi „ferice”. Dumnezeu îi numeşte oameni fericiţi. Înţelegi acest lucru? Ei vor fi categoric săturaţi în virtutea dreptăţii divine.

    Paşte mieluşeii şi oiţele mele!

    Doamne, dă-ne înțelepciune să fim buni mentori și pune în inima noastră iubire față de copiii și tinerii bisericii Tale! PROVOCARE: Încearcă astăzi să înveți numele tuturor copiilor și tinerilor din biserica ta! Apoi, roagă-te pentru fiecare nume în parte!

    Jellem, amit a világ elismer

    "Legyetek feddhetetlenek és tiszták, Isten szeplőtlen gyermekei az elfordult és elvetemedett nemzetség közepette, akik közöttfényletek,...