Nu nedreptăţii

    Vegheaţi asupra faptelor voastre, căci la Domnul, Dumnezeul nostru, nu este nicio nelegiuire, nici nu se are în vedere faţa oamenilor, nici nu se primesc daruri.(2 Cronici 19:7)

    Deşi Declaraţia de Independenţă din 4 iulie 1776 anunţa că „toţi oamenii sunt egali, că ei sunt înzestraţi de Creator cu anumite drepturi inalienabile, că printre acestea sunt viaţa, libertatea şi căutarea fericirii”, adevărul este că în timpul perioadei de segregare rasială (1866–1953), societatea americană nu a trăit în armonie cu această declaraţie. În acea vreme, legile interziceau ca albii şi negrii să fie împreună. Erau toalete pentru negri şi toalete pentru albi. Restaurantele pentru negri erau diferite de cele pentru albi. Albii aveau propriile biserici, negrii la fel. În autobuze, primele locuri erau rezervate albilor. Dacă pentru un oarecare motiv autobuzul era plin, când se urca un alb, negrul trebuia să se ridice şi să-i cedeze locul.

    Totuşi, pe 1 decembrie 1955 lucrurile au început să se schimbe. După ce a lucrat toată ziua, Rosa Parks a urcat în autobuz şi s-a aşezat. Când autovehiculul s-a umplut, mai multe persoane de rasă albă nu mai aveau locuri, iar şoferul autobuzului a poruncit la patru negri, inclusiv Rosei, să se ridice pentru a le ceda locurile albilor. Trei dintre negri s-au ridicat, dar Rosa a refuzat. De ce?

    Să fi fost pentru că picioarele îi erau obosite? Nu, ea a spus:„Eram obosită să fiu tratată nedrept.” Pentru că a refuzat să cedeze locul unui alb, Rosa Parks a fost arestată, acuzată de călcarea legii. Motivaţi de acţiunea simplă a acestei doamne în vârstă, oamenii de culoare au dat naştere unui boicot în oraşul Montgomery, Alabama, şi timp de mai bine de un an, nu au mai utilizat autobuzul public. Impactul acţiunii doamnei Parks a fost atât de mare, încât pe 21 decembrie 1956, Curtea Supremă de Justiţie a Statelor Unite a declarat ilegală segregarea rasială în autobuz. Este pur şi simplu extraordinar că o acţiune atât de simplă a avut o repercusiune de un asemenea impact.

    Lumea noastră are nevoie de oameni precum Rosa Parks, oameni care nu vor tolera nedreptatea şi care protestează mut în faţa indiferenţei majorităţii.

    Vom fi şi noi ca Rosa Parks?

    #dreptateşiegalitate

    Vladimir Polanco
    Asumă-ți fiecare zi din acest an, transformând trecutul în viitor, folosind prezentul. Dumnezeu este Cel care ne poate învăța secretul măsurării timpului. Vladimir Polanco semnează cartea „#urmărește profilul 365 share” apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Douăsprezece feluri de rod

    Când nu știi ceva, nu insista să pari mai deștept sau mai cunoscător, în cele din urmă se va dovedi neștiința, și această dezvăluire doare mult mai rău decât modestia de a recunoaște o limită firească. Până și geniile mai au multe lucruri de înțeles și de descoperit. Va fi un timp al descoperirilor și al științei depline, veșnicia se va ocupa de acest lucru.

    Echinocțiul: 12 ore zi, 12 ore noapte

    Istoria lumii noastre a început cu porunca lui Dumnezeu: „Să fie lumină!” și se va încheia în mod simbolic tot cu lumina, care nu se va stinge niciodată, pentru că Însuși Domnul va fi Soarele Noului Ierusalim. Mântuitorul nostru Se autodeclară astfel: „Eu sunt Lumina lumii!” Lângă El, nimeni nu se va rătăci vreodată.

    Doisprezece ani – de la copil la prinț

    Uneori, ne trezim cu schimbări inexplicabile în viața noastră. Planurile pe care ni le facem se desființează, apar alte direcții. Pare că tot ce ne-am propus s-a anulat și nu mai înțelegem nimic. În plus, nu vine nimeni să ne explice de ce. De ce am avut un accident, de ce nu am reușit la un examen, de ce s-a stricat o relație de prietenie etc.? O sumedenie de întrebări năpădesc ființa noastră și tot așteptăm răspunsuri. Moise a primit răspunsuri abia după 68 de ani de la plecarea lui de acasă.

    Femeia bolnavă de 12 ani

    E posibil să suferi de mai multă vreme de ceva ce te macină (în corpul sau în sufletul tău). Probabil că ai trecut deja prin episoade de îngrijorare, descurajare sau chiar depresie. Necredința se poate instala ușor când suntem dezamăgiți. Istoria acestei femei care suferea de doisprezece ani a fost scrisă tocmai pentru tine și cei ce trec prin astfel de stări. Este mesajul clar că, atunci când te vei întâlni cu Mântuitorul în rugăciune, El te va asculta, va găsi cea mai bună soluție și te va elibera.

    Publicate astăzi

    Douăsprezece feluri de rod

    Când nu știi ceva, nu insista să pari mai deștept sau mai cunoscător, în cele din urmă se va dovedi neștiința, și această dezvăluire doare mult mai rău decât modestia de a recunoaște o limită firească. Până și geniile mai au multe lucruri de înțeles și de descoperit. Va fi un timp al descoperirilor și al științei depline, veșnicia se va ocupa de acest lucru.

    O voce slabă și liniștită

    Când ești îndemnată de Duhul Sfânt să faci un anumit lucru – când auzi vocea Lui spunându-ți să faci ceva – ascultă și acționează! Nu știi niciodată cum vrea Dumnezeu să te folosească pentru a le face un bine celorlalți.

    Un duh de putere

    În caz de timiditate, de lipsă de motivație sau de oricare altă barieră ai putea întâlni, Domnul este gata să-ți dea puterea de a rezolva lucrurile. El îți dă puterea dragostei și a unei minți sănătoase și echilibrate pentru a lua cele mai bune decizii. Fie ca Domnul să-ți dea aceste daruri chiar astăzi!

    (In)suflă credință!

    Doamne, ajută-mă să fiu în lumea aceasta un martor al speranței pentru cei care nu mai cred nici măcar în ei înșiși! Dă-mi tăria să fiu pentru alții o ancoră în furtună! PROVOCARE: Pune-ți ca țintă astăzi să încurajezi cât mai multe persoane!

    A tevékeny szeretet országa

    „Jézus pedig felelt nékik: Az én Atyám mind ez ideig munkálkodik, én is munkálkodom.” (Ján...