Nu vrei să fii liber?

    Rămâneţi dar tari şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei. (Galateni 5:1)

    Marşul morţii din Bataan este considerat ca una dintre cele mai josnice crime comise împotriva umanităţii. Totul a început pe 3 aprilie, când forţele filipineze şi cele americane au capitulat în fața atacului nemilos al armatei japoneze. Peste şaptezeci de mii de soldaţi au fost obligaţi să mărşăluiască zi şi noapte fără încetare, de pe 9 aprilie până la 1 mai, pe o distanţă de o sută de kilometri pentru a ajunge în lagărul de concentrare Cabanatuan, din Filipine. Starea prizonierilor era deprimantă. Abuzurile fizice repetate, subnutriţia şi bolile au făcut ca soldaţii să ajungă într-o stare de epuizare fizică şi emoţională.

    În ianuarie 1945, garnizoana japoneză care ocupa tabăra de concentrare din Cabanatuan a abandonat brusc locul, lăsând prizonierii în libertate completă. Totuşi captivii refuzau să creadă ceea ce era cu totul evident: că erau liberi. Ei se gândeau că este vorba de un subterfugiu, de o capcană, crezând că, dacă vor încerca să scape, japonezii care erau ascunşi prin tufişuri urmau să-i împuşte.

    De abia pe 28 ianuarie 1945 au realizat că erau într-adevăr liberi. Un comando special de soldaţi americani a pătruns în tabără şi a eliberat ostaticii. Mai mulţi, printre care şi căpitanul Bert Bank, care era orb, au continuat să se îndoiască de libertatea lor şi refuzau să plece din tabără. Potrivit relatării lui Bert Heard în cartea sa Life with a Capital [Viaţa cu majuscule], un soldat l-a abordat pe Bert şi i-a spus: „Ce-i cu tine? Nu vrei să fii liber?” Bank, care a crescut în Alabama, a recunoscut accentul tipic sudist. A zâmbit şi plin de bucurie şi-a început călătoria spre libertate” (pp. 80–81).

    Şi noi, precum Bert Bank, avem nevoie să credem că suntem liberi, că nu mai suntem sclavii lui Satana, că nu mai suntem ostaticii forţelor răului. Totuşi unii dintre noi continuă să nu creadă asta, trebuie să simţim şi să ascultăm vocea care ne spune că suntem deja eliberaţi. În Epistola către galateni găsim acest minunat mesaj: „Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava”, adică „Tată!”. Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi, dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor prin Dumnezeu” (Galateni 4:6-7). Tu nu mai eşti sclavul răului, tu eşti un copil al Regelui universului!

    #eliberatînIsus #eliberatdepăcat

    Nu vrei să fii liber? - 2017. Avem nevoie să credem că suntem liberi, că nu mai suntem sclavii lui Satana, că nu mai suntem ostaticii forţelor răului. Totuşi unii dintre noi continuă să nu creadă asta, trebuie să simţim şi să ascultăm vocea care ne spune că suntem deja eliberaţi.
#eliberatînIsus #eliberatdepăcat
    Vladimir Polanco
    Asumă-ți fiecare zi din acest an, transformând trecutul în viitor, folosind prezentul. Dumnezeu este Cel care ne poate învăța secretul măsurării timpului. Vladimir Polanco semnează cartea „#urmărește profilul 365 share” apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    A cincea roată

    Nimeni nu ne poate face să ne simțim altfel decât noi acceptăm să o facem. Pentru a ne cunoaște cu adevărat valoarea, ar trebui să nu mai privim în oglinda ochilor celorlalți și nici în oglinda proprie, ci în felul în care ne vede Dumnezeu. Cum crezi că te vede El din moment ce a fost gata să moară pe cruce pentru tine? Cât crezi că valorezi pentru El dacă El spune că „te-a săpat pe palmele Lui”? Nicăieri nu valorezi mai mult decât în ochii Mântuitorului tău; nu-ți desprinde privirea de la El!

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Nici măcar jumătate

    Deși la prima vedere anturajul pe care îl alegem și locul în care alegem să trăim pot părea inofensive, ele pot deveni totuși periculoase. Poate că ne considerăm suficient de maturi ca să fim ispitiți de ceva dăunător. Însă realitatea este că, pe neobservate, ceea ce se întâmplă lângă noi ne influențează, mai ales dacă e vorba de ceva negativ. Nimic din ceea ce vedem sau auzim nu ne lasă indiferenți, chiar dacă nu acordăm prea multă atenție. A ne considera intangibili nu este o dovadă de înțelepciune și nici de tărie, ci mai degrabă trădează imaturitate și superficialitate. A ne teme de influențe rele nu e o slăbiciune, ci o dovadă de precauție și discernământ spiritual.

    Steaua cu cinci colțuri

    Deseori, ceva ce pare atrăgător la început se poate transforma în ceva rău; în fiecare zi poate apărea ceva care ne atrage și apoi să ne demonstreze că realitatea era alta. Numai cu mintea noastră nu putem identifica pericolul din orice, din acest motiv depindem de inspirația care vine de la Dumnezeu.

    Publicate astăzi

    A cincea roată

    Nimeni nu ne poate face să ne simțim altfel decât noi acceptăm să o facem. Pentru a ne cunoaște cu adevărat valoarea, ar trebui să nu mai privim în oglinda ochilor celorlalți și nici în oglinda proprie, ci în felul în care ne vede Dumnezeu. Cum crezi că te vede El din moment ce a fost gata să moară pe cruce pentru tine? Cât crezi că valorezi pentru El dacă El spune că „te-a săpat pe palmele Lui”? Nicăieri nu valorezi mai mult decât în ochii Mântuitorului tău; nu-ți desprinde privirea de la El!

    Iertarea

    Trebuie să le cerem iertare celorlalți și Tatălui nostru ceresc. El ne iubește atât de mult, că este bucuros să ne ierte. Lăudați numele Lui!

    Greutăţile financiare

    A trebuit să trecem prin multe încercări, dar acestea ne-au dat mari lecții pentru caracter. Am învățat să apreciem puținul pe care îl aveam, să fim foarte flexibili cu hobby-urile, să ne descurcăm cu puțin și să economisim mult, să exersăm permanent autocontrolul și să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.

    Investește în copiii și nepoții tăi!

    Ne predăm astăzi în mâna Ta, Doamne, și Te rugăm ca mărgăritarele Tale de înțelepciune să devină realitate în viețile noastre, ale tuturor, așa încât nepoții să fie „cununa” bunicilor, iar părinții – „slava” copiilor lor. PROVOCARE: Gândește-te la modalități practice de a întinde punți între generații!

    Idők és alkalmak

    „Mondta pedig nékik: Nem a ti dolgotok tudni az időket vagy alkalmakat, melyeket az Atya...