Problema lui Pilat

Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă! (1 Corinteni 16:13)

În 1962, un grup de arheologi italieni au participat la o importantă expediţie arheologică în Cezareea, un oraş construit de Irod cel Mare în cinstea lui Cezar August. Ei au descoperit o inscripţie pe care stă scris numele Pilat din Pont. Pe lângă faptul că este un text care confirmă existenţa istorică a acestui personaj, inscripţia pare a descrie consacrarea edificiului de către Pilat în onoarea împăratului Tiberiu. Toate acestea sunt în perfectă armonie cu declaraţia din Luca 3:1, care spune că Pilat a fost guvernator pe timpul domniei lui Tiberiu Cezar.

Prietenul Pilat nu avea o reputaţie prea bună. Irod Antipa spune că Pilat era un om „violent, dornic de câştig, escroc şi un tiran.” Tacit, bine cunoscutul istoric roman, a înregistrat în Anale că Hristos a fost crucificat prin ordinul lui Pilat din Pont, numit şi Pilat „cel arbitrar şi vrednic de dispreţ”, o părere similară este exprimată de scriitorul evreu Flavius Josephus şi de Philon din Alexandria.

Mai mult, Pilat avea un mare defect, avea un caracter slab. El ştia că procesul împotriva lui Isus era motivat de invidie (Marcu 15:10), el ştia că Mântuitorul nu a făcut nimic rău (Luca 23:14), el a primit mesajul de avertizare din partea soţiei ca să nu aibă nimic de-a face cu sângele lui Isus, pentru că Fiul lui Dumnezeu este „neprihănit” (Matei 27:19) şi totuşi, chiar ştiind toate acestea, Pilat L-a condamnat pe Hristos la moarte pe cruce. De ce a făcut el aceasta? Meditează la această declaraţie biblică: „Pilat a vrut să facă pe placul norodului şi le-a slobozit pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit” (Marcu 15:15).

Pilat nu a acordat nicio atenţie sentinţei lui Isus. El a vrut doar să-şi protejeze interesele şi să „placă norodului”. Cred că deja ai fost pus în situaţia în care trebuia să alegi să-ţi păstrezi credinţa şi „să placi mulţimii”. Care a fost alegerea ta? Să nu-L dăm pe Isus la o parte pentru a plăcea oamenilor. Când avem de ales între dreptate şi nedreptate, între adevăr şi minciună, între bine şi rău, să-I cerem Domnului să ne ajute: „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre” (Evrei 10:23).

#tinereţehotărâtă #fermîncredinţă

Citește și
Comentarii
Se încarcă...