Articolul precedentPrea puțin, prea mult
    Articolul următorÎnchide ușa, dar n-o trânti

    Un joc mortal

    Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulţească harul? Nicidecum! (Romani 6:1,2)

    În cartea sa Finding God in Unexpected Places [Găsindu-L pe Dumnezeu în locuri neaşteptate], Phillip Yancey cita un istoric şi critic de artă, Robert Hughes. Potrivit lui Hughes, un om care a fost condamnat pe viaţă a fost trimis într-o închisoare de înaltă securitate pe o insulă australiană. Într-o zi, acest om, fără să fie provocat, s-a ridicat şi a omorât cu sânge rece un alt prizonier.

    Când a apărut în faţa judecătorului, asasinul a povestit fără remuşcări cum l-a omorât pe celălalt prizonier. După ce l-a ascultat cu atenţie, judecătorul l-a întrebat:

    – De ce v-aţi omorât tovarăşul? Ce v-a împins la asta?

    – Sunt obosit de viaţă într-un loc ca acesta, a răspuns asasinul.

    – De acord, vă înţeleg. Dar în acest caz, aţi putea să vă aruncaţi în mare şi să terminaţi cu propria viaţă. Dar de ce să omori pe altul?

    – Ei bine, eu sunt catolic. Dacă mă sinucid, voi ajunge direct în iad. Dar dacă omor pe altul, înainte de executarea mea voi putea să mă confesez unui preot şi Dumnezeu mă va ierta.

    Atunci Yancey se întreabă: „De ce să nu omorâm, aşa cum a făcut acest prizonier australian, dacă ştii deja dinainte că vei primi iertarea” (p. 180).

    Ai păcătuit şi tu vreodată în felul acesta? Ai păcătuit cu perfidie şi premeditare, ştiind că, dacă îţi vei cere iertare, Dumnezeu te va ierta? Noi avem tendinţa să credem că totul se rezolvă de îndată ce am primit iertarea divină. Dar problema jocului cu păcatul este că, la final, acesta te poate conduce la un punct în care nu vei mai simţi nici chiar dorinţa de a primi iertarea. Îţi dau un exemplu.

    A putut Isus să ierte trădarea lui Iuda? Bineînţeles! Dar Iuda a considerat că soluţia la problema sa era spânzurătoarea. Ce a făcut? Crezi că Iuda îşi planificase să se spânzure? Nu! El planificase doar trădarea lui Isus. Dar păcatul a ajuns să-l stăpânească până acolo încât trădătorul nu a mai vrut să ceară iertare pentru păcatul său.

    Chiar dacă Biblia declară că „unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit” (Romani 5:20), noi trebuie să fim atenţi şi să nu continuăm să păcătuim, pentru că avem un Dumnezeu al dragostei. Tocmai pentru că slujim unui Dumnezeu care ne iubeşte, noi ar trebui să ne îndepărtăm de păcat.

    #unjocpericulos #nutejucacupăcatul

    Vladimir Polanco
    Asumă-ți fiecare zi din acest an, transformând trecutul în viitor, folosind prezentul. Dumnezeu este Cel care ne poate învăța secretul măsurării timpului. Vladimir Polanco semnează cartea „#urmărește profilul 365 share” apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Al doisprezecelea ucenic

    Poate că ai și tu uneori sentimentul că locurile sunt ocupate, că alții au fost deja chemați, că ei știu deja totul. Nu lăsa descurajarea sau resemnarea să aibă controlul; acceptă atitudinea de voluntar. Implică-te acolo unde se ivește ocazia; fii prezent la acțiunile bisericii și ale familiei tale! Echipa lui Dumnezeu fie se va completa, fie se va lărgi și atunci vei primi legitimația de titular. Nu e nevoie să faci spectacol, ci slujește cu discreție; El va ști!

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Unsprezece minute

    Nu poți schimba trecutul, dar poți lumina prezentul și viitorul. Chiar dacă e dureros, îngroapă ceea ce nu mai poți schimba, depozitează la locul vechiturilor și deschide o fereastră spre azi, spre ceea ce poți fi și face acum. Poate că ceilalți au stricat trecutul, dar azi tu poți construi ceva mult mai luminos. Ieși din pivnița amintirilor și aprinde lumina! Mântuitorul stă cu mâna întinsă și vrea să îți încredințeze o altă formulă de viață, diferită, ruptă de trecut.

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Publicate astăzi

    Al doisprezecelea ucenic

    Poate că ai și tu uneori sentimentul că locurile sunt ocupate, că alții au fost deja chemați, că ei știu deja totul. Nu lăsa descurajarea sau resemnarea să aibă controlul; acceptă atitudinea de voluntar. Implică-te acolo unde se ivește ocazia; fii prezent la acțiunile bisericii și ale familiei tale! Echipa lui Dumnezeu fie se va completa, fie se va lărgi și atunci vei primi legitimația de titular. Nu e nevoie să faci spectacol, ci slujește cu discreție; El va ști!

    Răbdarea este o roadă

    Dacă îi permitem lui Hristos să ne dea puterea de a exercita răbdarea atunci când avem nevoie ea, vom descoperi adevărata libertate care ne scoate de sub stăpânirea propriilor emoții, pentru a trăi ca aceia care au fost schimbați după asemănarea cu Hristos.

    Rugăciunea şi mulţumirea

    Dacă treci prin dificultăţi, în mod deosebit din cauza insultelor, a urii, a invidiei, a resentimentelor sau asprimii în relaţiile cu ceilalţi, citeşte, reciteşte, memorează şi roagă-te. Copiază acest text pe ceva şi poartă-l la tine pentru a-l folosi când eşti ispitit. Mai presus de toate, roagă-te tot timpul, aşa cum te învaţă apostolul Pavel.

    Nevoia de prieteni

    Ne rugăm ca aceia care își aleg acum drumul în viață să găsească frumusețea în oamenii lui Dumnezeu. PROVOCARE: Fă o listă cu toți tinerii și copiii din biserica ta pe care îi cunoști! Roagă-te săptămâna aceasta pentru fiecare dintre ei!

    „Csak az Úrban van minden igazság és erő”

    „Magamra esküdtem és igazság jött ki számból, egy szó, mely vissza nem tér: hogy minden...