Articolul precedentRenunțând la umflături
    Articolul următorDarul neputinței

    Imaginaţie şi perspiraţie

    La vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. (Galateni 6:9)

    Felix Maria Samaniego a fost un scriitor din secolul al XVIII-lea, care s-a distins prin fabuloasele lui povestiri în versuri. Într-una din ele, Samaniego descrie visurile lui „Perrette şi oala de lapte”, o tânără visătoare, foarte ingenioasă, care vindea lapte la piaţă. Într-o zi, având oala de lapte pe cap, ea a început să viseze ce va face după ce va vinde tot laptele. Cu banii, îşi va cumpăra „o cutie de ouă”, din care vor ieşi zece puişori care, atunci când vor creşte şi se vor face găini, care le va vinde pentru a-şi cumpăra un porc. Porcul se va îngrăşa atât de mult, încât burta îi va atinge pământul.

    Apoi ea îl va vinde şi îşi va cumpăra „o vacă voinică şi un viţel care se va zbengui pe câmpie, aproape de cabană.” În timp ce îşi imagina toate acestea, ea s-a împiedicat şi „adio, lapte, bani, ouă, vacă, viţel, porc şi cloşcă.” Samaniego concluziona: „Ce fantezie nebună! Câte palate îţi construieşti în zadar!” Da, poate obiectivele noastre nu sunt uneori decât pură fantezie, visuri în zadar. Niciodată nu îţi vei îndeplini că obiectivele dacă te mulţumeşti doar să visezi, folosindu-ţi doar imaginaţia ta bogată. Imaginaţia ne este utilă doar în măsura în care este însoţită şi de o doză bună de transpiraţie.

    În ziua în care am scris devoţionalul pentru astăzi am citit şi povestea lui Tom Toro, caricaturist la revista The New Yorker. Fiind deja tânăr, el tot timpul visa să îşi vadă caricaturile în The New Yorker. Prima caricatură pe care le-a trimis-o a fost respinsă, a doua la fel, până a ajuns la caricatura cu numărul trei sute. Ce altceva ar fi putut să mai facă? A hotărât să meargă să îl viziteze personal pe Bob Mankoff, redactorul revistei. Ce credeţi că i-a spus acesta? „Prietene, desenele tale nu sunt chiar gata.” Dar Toro nu s-a lăsat descurajat. Amintindu-şi de acel moment, el a declarat într-un interviu: „M-am întors acasă, am luat o foaie albă şi am încercat să desenez cu inima.” A continuat să lucreze cu sârguinţă. Într-o zi, după ce trimisese deja şase sute zece caricaturi către revista The New Yorker, a primit din partea lor o scrisoare cu următoarele cuvinte: „Felicitări! Am cumpărat desenul dumneavoastră.”

    Critica lui Mankoff l-a determinat pe Tom Toro să lucreze cu şi mai mult entuziasm. Cazul lui ilustrează foarte bine un proverb de-al lui Solomon: „Cine mustră pe alţii găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă decât cel cu limba linguşitoare” (Proverbele 28:23). Munca lui Toro i-a îndeplinit visul. Noi ce exemplu vom urma? Pe cel al lui Toro sau pe al lăptăresei?

    #perseverenţă

    Vladimir Polanco
    Asumă-ți fiecare zi din acest an, transformând trecutul în viitor, folosind prezentul. Dumnezeu este Cel care ne poate învăța secretul măsurării timpului. Vladimir Polanco semnează cartea „#urmărește profilul 365 share” apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Unsprezece minute

    Nu poți schimba trecutul, dar poți lumina prezentul și viitorul. Chiar dacă e dureros, îngroapă ceea ce nu mai poți schimba, depozitează la locul vechiturilor și deschide o fereastră spre azi, spre ceea ce poți fi și face acum. Poate că ceilalți au stricat trecutul, dar azi tu poți construi ceva mult mai luminos. Ieși din pivnița amintirilor și aprinde lumina! Mântuitorul stă cu mâna întinsă și vrea să îți încredințeze o altă formulă de viață, diferită, ruptă de trecut.

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Luna Șebat

    Orice s-ar întâmpla în viața cuiva de lângă noi, să nu facem niciodată presupuneri grăbite și să considerăm că necazul lui se datorează faptului că e părăsit de Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți că, atunci când cineva trece prin experiențe triste sau dureroase, acel om e poate cel mai aproape de Dumnezeu. Sub nicio formă să nu ne erijăm noi în unelte de pedeapsă pentru cineva, ci, dimpotrivă, să ne aplecăm și să-l ridicăm pe cel căzut sub povară chiar și în cazul unei vinovății evidente. Dacă nu cel căzut, atunci cine să aibă nevoie de ajutor și de înțelegere din partea cuiva care se consideră copil al lui Dumnezeu?

    Publicate astăzi

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Restaurare

    Slujim unui Dumnezeu puternic și minunat, care vrea să restaureze relațiile dintre cei care fac parte din poporul Lui. Cheia constă în mărturisirea personală. Dumnezeu ne-a înnoit, pe mine și pe soțul meu, și a făcut să ne putem căsători din nou.

    Experienţe pe vârful muntelui

    Trebuie să ne luăm rămas-bun de la momentele glorioase iar şi iar, pentru că trebuie să lucrăm jos, în vale. Însă acest rămas-bun nu va mai exista când Isus va reveni. El îi va primi pe răscumpăraţi în aer, tară să atingă pământul, pentru a începe gloriosul urcuş către reşedinţa cerească, unde vom locui în veşnicie cu Isus

    Mai arzi?

    Doamne, lasă-mă să ard pentru Tine! PROVOCARE: Încearcă astăzi să înveți un psalm sau măcar câteva versete!

    A szent város feletti jelenet

    „Mert nékünk mindnyájunknak meg kell jelennünk a Krisztus ítélőszéke előtt, hogy ki-ki megjutalmaztassék a szerint,...