Negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei pe care aţi auzit-o… (Coloseni 1:23)
Marie a lucrat neîncetat pentru a atinge un obiectiv foarte concret: să strângă suficienţi bani pentru a începe studiile universitare. Când a avut suficienţi bani, ea s-a înscris la Universitate. Foarte entuziasmată, a participat la primele cursuri. La început, totul a mers bine. Orice cunoştinţă nouă dobândită îi aducea bucurie. Dar pe măsură ce volumul de cursuri, de examene şi de proiecte creştea, interesul ei pentru studiu scădea. Au sosit şi nopţile de veghe, stresul şi tensiunea între muncă şi studii. Toate acestea au început să o descurajeze foarte tare pe Marie. Ea lupta împotriva simţămintelor ei negative, încerca să reaprindă din nou pasiunea ei pentru studiu. Dar atunci când trebuia să îndeplinească o sarcină, devenea tot mai distrasă. Obosită de eşecurile ei şcolare şi de lipsa de concentrare la studiu, Marie a abandonat studiile universitare şi s-a întors în satul ei.
Oare a fost cea mai bună decizie? Sărmana fată nu a putut înţelege că în procesul de a obţine o carieră universitară, este normal să ai momente de bucurie, dar şi de tristeţe; reuşite, dar şi eşecuri; visuri, dar şi frustrări. Poate într-o zi vei trece cu bine peste un examen, iar în alta nu chiar. Dar ar trebui să abandonăm şcoala din această cauză? De fapt, noi trebuie să perseverăm şi să continuăm studiile până la sfârşit, pentru a primi o diplomă.
Credinţa spirituală este asemenea parcursului universitar. Vei avea urcuşuri şi coborâşuri. Vor fi momente când nu vei vrea să citeşti Biblia, când duhul tău va fi departe de cuvintele care ies de pe buzele tale când hotărăşti să te rogi. Dar acesta nu este un motiv întemeiat pentru a înceta orice efort de a deveni un creştin mai bun. Noi nu trebuie să renunţăm să Îl lăsăm pe Dumnezeu să Îşi încheie lucrarea de a face din noi persoane mai bune. Soluţia la eşecurile noastre spirituale nu este de a ne depărta de El, ci mai degrabă de a ne apropia şi mai mult de El.
Cât de frumos va fi atunci când, la sfârşitul timpului, se va spune despre tine şi despre mine ce a scris Ioan despre biserica din Efes: „Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit! (Apocalipsa 2:3).
#fiiperseverent #cinepersevereazăcâştigă
