El întinde miazănoaptea asupra golului şi spânzură Pământul pe nimic. – Iov 26:7
Mulţi oameni de ştiinţă contemporani susţin că este imposibil să crezi în Dumnezeu şi totodată să fii un om de ştiinţă serios. Dar mai mulţi oameni de ştiinţă care au ajutat la punerea temeliilor ştiinţei moderne au fost creaţionişti. Un exemplu clasic este Sir Isaac Newton, născut în Woolsthorpe, Linconshire, Anglia, în 4 ianuarie 1643 (sau 25 decembrie 1642, în vechiul calendar iulian). Considerat de mulţi cel mai influent om de ştiinţă care a trăit, Newton a contribuit la progresul ştiinţei în mai multe domenii, precum fizică, astronomie, matematică şi ştiinţe naturale. El este foarte cunoscut pentru legea universală a gravitaţiei, cele trei legi ale mişcării şi studiile lui despre refracţia luminii.
În 1676, Newton mărturisea: „Dacă am reuşit să văd mai departe de ceilalţi, este pentru că am stat pe umerii uriaşilor.” Mai târziu, el adăuga: „Nu ştiu cum par în faţa lumii, dar în ochii mei sunt doar un băiat care se joacă pe malul mării şi mă distrez din când în când găsind o piatră mai netedă sau o scoică mai frumoasă decât cele obişnuite, în timp ce marele ocean al adevărului stă cu totul nedescoperit înaintea mea.”
Spre deosebire de oamenii de ştiinţă moderni, care cred că ştiinţa are ultimul cuvânt despre originea şi complexitatea universului, Newton afirma: „Gravitatea explică mişcările planetelor, dar nu poate explica cine pune planetele în mişcare.” Chiar mai mult: „Gravitatea pune planetele în mişcare, dar fără puterea divină nu le-ar putea pune într-o asemenea mişcare circulatorie în jurul soarelui; de aceea, din acest motiv, dar şi din altele, mă simt obligat să atribui cadrul acestui sistem unui agent inteligent.”
Conştient de limitările ştiinţei umane şi ale raţiunii, Newton nu şi-a pierdut niciodată încrederea în Dumnezeu, ca Creator şi „Conducător universal”. El chiar a scris mai mult despre religie decât despre ştiinţă. În 1733, faimoasa lui lucrare Observations upon the Prophecies of Daniel, and the Apocalypse of St. John a fost publicată postmortem în Londra.
Pentru Newton, „opoziţia faţă de Dumnezeire este ateism în profesiunea de credinţă şi idolatrie în practică”. Cu alte cuvinte, nu există un ateism real, doar un transfer de închinare. Cei care nu se închină lui Dumnezeu ajung fie să se închine lor înşişi, fie îşi creează propriii zei preferaţi, indiferent cine sau ce sunt aceştia.
