Știința și religia

    El întinde miazănoaptea asupra golului şi spânzură Pământul pe nimic. – Iov 26:7

    Mulţi oameni de ştiinţă contemporani susţin că este imposibil să crezi în Dumnezeu şi totodată să fii un om de ştiinţă serios. Dar mai mulţi oameni de ştiinţă care au ajutat la punerea temeliilor ştiinţei moderne au fost creaţionişti. Un exemplu clasic este Sir Isaac Newton, născut în Woolsthorpe, Linconshire, Anglia, în 4 ianuarie 1643 (sau 25 decembrie 1642, în vechiul calendar iulian). Considerat de mulţi cel mai influent om de ştiinţă care a trăit, Newton a contribuit la progresul ştiinţei în mai multe domenii, precum fizică, astronomie, matematică şi ştiinţe naturale. El este foarte cunoscut pentru legea universală a gravitaţiei, cele trei legi ale mişcării şi studiile lui despre refracţia luminii.

    În 1676, Newton mărturisea: „Dacă am reuşit să văd mai departe de ceilalţi, este pentru că am stat pe umerii uriaşilor.” Mai târziu, el adăuga: „Nu ştiu cum par în faţa lumii, dar în ochii mei sunt doar un băiat care se joacă pe malul mării şi mă distrez din când în când găsind o piatră mai netedă sau o scoică mai frumoasă decât cele obişnuite, în timp ce marele ocean al adevărului stă cu totul nedescoperit înaintea mea.”

    Spre deosebire de oamenii de ştiinţă moderni, care cred că ştiinţa are ultimul cuvânt despre originea şi complexitatea universului, Newton afirma: „Gravitatea explică mişcările planetelor, dar nu poate explica cine pune planetele în mişcare.” Chiar mai mult: „Gravitatea pune planetele în mişcare, dar fără puterea divină nu le-ar putea pune într-o asemenea mişcare circulatorie în jurul soarelui; de aceea, din acest motiv, dar şi din altele, mă simt obligat să atribui cadrul acestui sistem unui agent inteligent.”

    Conştient de limitările ştiinţei umane şi ale raţiunii, Newton nu şi-a pierdut niciodată încrederea în Dumnezeu, ca Creator şi „Conducător universal”. El chiar a scris mai mult despre religie decât despre ştiinţă. În 1733, faimoasa lui lucrare Observations upon the Prophecies of Daniel, and the Apocalypse of St. John a fost publicată postmortem în Londra.

    Pentru Newton, „opoziţia faţă de Dumnezeire este ateism în profesiunea de credinţă şi idolatrie în practică”. Cu alte cuvinte, nu există un ateism real, doar un transfer de închinare. Cei care nu se închină lui Dumnezeu ajung fie să se închine lor înşişi, fie îşi creează propriii zei preferaţi, indiferent cine sau ce sunt aceştia.

    Alberto Timm
    Autorul acestui devoțional „Un nou început în fiecare zi”, Alberto Timm își dorește ca fiecare zi a acestui an nou să îţi aducă o experienţă mai profundă cu Domnul şi Mântuitorul nostru minunat, Isus Hristos!

    Din aceeași categorie

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Unsprezece minute

    Nu poți schimba trecutul, dar poți lumina prezentul și viitorul. Chiar dacă e dureros, îngroapă ceea ce nu mai poți schimba, depozitează la locul vechiturilor și deschide o fereastră spre azi, spre ceea ce poți fi și face acum. Poate că ceilalți au stricat trecutul, dar azi tu poți construi ceva mult mai luminos. Ieși din pivnița amintirilor și aprinde lumina! Mântuitorul stă cu mâna întinsă și vrea să îți încredințeze o altă formulă de viață, diferită, ruptă de trecut.

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Luna Șebat

    Orice s-ar întâmpla în viața cuiva de lângă noi, să nu facem niciodată presupuneri grăbite și să considerăm că necazul lui se datorează faptului că e părăsit de Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți că, atunci când cineva trece prin experiențe triste sau dureroase, acel om e poate cel mai aproape de Dumnezeu. Sub nicio formă să nu ne erijăm noi în unelte de pedeapsă pentru cineva, ci, dimpotrivă, să ne aplecăm și să-l ridicăm pe cel căzut sub povară chiar și în cazul unei vinovății evidente. Dacă nu cel căzut, atunci cine să aibă nevoie de ajutor și de înțelegere din partea cuiva care se consideră copil al lui Dumnezeu?

    Publicate astăzi

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Restaurare

    Slujim unui Dumnezeu puternic și minunat, care vrea să restaureze relațiile dintre cei care fac parte din poporul Lui. Cheia constă în mărturisirea personală. Dumnezeu ne-a înnoit, pe mine și pe soțul meu, și a făcut să ne putem căsători din nou.

    Experienţe pe vârful muntelui

    Trebuie să ne luăm rămas-bun de la momentele glorioase iar şi iar, pentru că trebuie să lucrăm jos, în vale. Însă acest rămas-bun nu va mai exista când Isus va reveni. El îi va primi pe răscumpăraţi în aer, tară să atingă pământul, pentru a începe gloriosul urcuş către reşedinţa cerească, unde vom locui în veşnicie cu Isus

    Mai arzi?

    Doamne, lasă-mă să ard pentru Tine! PROVOCARE: Încearcă astăzi să înveți un psalm sau măcar câteva versete!

    A szent város feletti jelenet

    „Mert nékünk mindnyájunknak meg kell jelennünk a Krisztus ítélőszéke előtt, hogy ki-ki megjutalmaztassék a szerint,...