Lacrimile orfanilor

Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume. – Iacov 1:27

În revista Life din 23 iulie 1951, era un articol scris de Michael Rougier cu titlul „The Little Boy Who Wouldn’t Smile” (Băieţelul care nu zâmbea). Articolul relata povestea emoţionantă a lui Kang Koo Ri, un băieţel de cinci ani care trăia împreună cu părinţii şi frăţiorul lui mai mare în-tr-o casă mică la 25 km nord de Seul. În timpul războiului din Coreea, satul în care trăiau ei a fost distrus şi a venit o echipă pentru a-i salva pe cei rămaşi în viaţă. Ajunşi la casa lui Kang, ei au strigat pentru a vedea dacă sunt supravieţuitori, dar nu s-a auzit niciun răspuns. Privind mai cu atenţie, unul din soldaţi a văzut silueta micuţă a lui Kang, dezbrăcat şi ghemuit într-un colţ al casei, cu ochii larg deschişi. În alt colţ au văzut trupul unei femei care zăcea pe o saltea din paie, cu viermi şi muşte.

Mama lui Kang era deja moartă de câteva zile, dar frăţiorul mai mare şi tatăl lui Kang nu erau de găsit. „În timp ce Kang era purtat pe braţe,” spune povestitorul, „el şi-a ridicat mâna şi a arătat undeva în casă. Şiroaie de lacrimi curgeau de pe obrajii lui şi trupul lui era captiv spasmelor. Soldaţii au crezut că el încerca să le spună ceva, dar niciun sunet nu ieşea din gura lui. Pe toată durata călătoriei, el a plâns neîncetat, lacrimile şiroiau din ochii lui, dar nu reuşea să scoată niciun sunet.” Ajunşi la regimentul de comandă, capelanul şi-a dat seama că Kang era „o adunătură de oase mici şi doar Domnul ştie ce le ţinea împreună.” La orfelinat, el nu a mai avut putere emoţională să socializeze. „Uimit şi în tăcere, el a întors spatele celorlalţi copii şi s-a îndepărtat, ochii fiindu-i întotdeauna umeziţi de lacrimi. Stătea acolo, cu o mână rotindu-şi degetul mare de la cealaltă mână, cu picioarele atârnând uşor şi cu ochii în pământ.” Timpul a trecut, dar Kang continuă să ceară să fie dus înapoi la fratele lui!

Kang este doar un exemplu din multele mii de orfani de război care suferă de tulburare de stres posttraumatic (PTSD). Din iniţiativa organizaţiei franceze SOS Enfants En Détresse (SOSEED), data de 6 ianuarie a fost aleasă ca Ziua Mondială a orfanilor de război. Aşa cum spune în Iacov 1:27, este datoria noastră sacră să îngrijim de aceste creaturi singuratice ale lui Dumnezeu, cărora nu le poartă nimeni de grijă. Ei au nevoie să vadă în noi o reflectare a dragostei lui Dumnezeu pentru o lume care moare.

Citește și

Comentariile sunt închise

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!