Trecerea râului

    Iosua a zis poporului: „Sfinţiţi-vă, căci mâine Domnul va face lucruri minunate în mijlocul vostru.” – Iosua 3:5

    Râul Rubicon din nordul Italiei marca graniţa dintre provincia romană Galia Cisalpină şi Italia, care era controlată direct de Roma. Niciun general al vreunei provincii romane nu putea intra în Italia în calitate de conducător al trupelor sale. Aceasta ar fi fost o ofensă capitală. Dar pe 10 ianuarie 49 î.Hr., Julius Caesar cu legiunea sa a trecut intenţionat Rubiconul şi a stârnit un război civil. Pompey şi mulţi din Senat au fugit din Roma cuprinşi de teamă. Expresia idiomatică „trecerea Rubiconului” îşi are rădăcina în acel incident şi înseamnă a lua o decizie dificilă, de la care nu mai este punct de întoarcere.

    Cu multe secole mai înainte, israeliţii au ajuns şi ei la graniţa unui râu – râul Iordan – şi au trebuit să îl treacă pentru a ajunge în ţara făgăduită. Era acea vreme a anului când râul se „vărsa peste toate malurile lui” (Iosua 3:15). Pe atunci nu se foloseau poduri sau bărci. Un singur element îi putea susţine în acel moment crucial: credinţa în cuvântul infailibil al lui Dumnezeu! „Iosua a zis poporului: «Sfinţiţi-vă, căci mâine Domnul va face lucruri minunate în mijlocul vostru»” (Iosua 3:5). Dumnezeu a despicat apele râului şi israeliţii au trecut râul pe uscat.

    Trecerea râului Iordan a fost sursa de inspiraţie a multor predici şi cântece. Acest incident dramatic demonstrează că Dumnezeu ne poate rezolva chiar şi problemele care par fără rezolvare. La fel ca în cazul israeliţilor, şi noi trebuie să ne încredem în Dumnezeu, să ne consacrăm Lui şi să Îi permitem să Îşi ducă la îndeplinire planurile Lui pentru viaţa noastră. Dar credinţa este condiţia de bază pentru ca El să acţioneze eficient în viaţa noastră. Isus îi spunea Martei: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” (Ioan 11:40).

    Alţi autori au scos în evidenţă o paralelă între israeliţii care au trecut Iordanul în Canaan şi sfinţii care la sfârşit vor fi luaţi din această lume şi vor fi duşi pe Muntele Sion (Apoc. 14:1). „Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor” (Apoc. 7:16-17). Și noi – tu şi cu mine – trebuie să fim acolo!

    Trecerea râului - 2018. „Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor” (Apocalipsa 7:16-17)
    Alberto Timm
    Autorul acestui devoțional „Un nou început în fiecare zi”, Alberto Timm își dorește ca fiecare zi a acestui an nou să îţi aducă o experienţă mai profundă cu Domnul şi Mântuitorul nostru minunat, Isus Hristos!

    Din aceeași categorie

    A cincea roată

    Nimeni nu ne poate face să ne simțim altfel decât noi acceptăm să o facem. Pentru a ne cunoaște cu adevărat valoarea, ar trebui să nu mai privim în oglinda ochilor celorlalți și nici în oglinda proprie, ci în felul în care ne vede Dumnezeu. Cum crezi că te vede El din moment ce a fost gata să moară pe cruce pentru tine? Cât crezi că valorezi pentru El dacă El spune că „te-a săpat pe palmele Lui”? Nicăieri nu valorezi mai mult decât în ochii Mântuitorului tău; nu-ți desprinde privirea de la El!

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Nici măcar jumătate

    Deși la prima vedere anturajul pe care îl alegem și locul în care alegem să trăim pot părea inofensive, ele pot deveni totuși periculoase. Poate că ne considerăm suficient de maturi ca să fim ispitiți de ceva dăunător. Însă realitatea este că, pe neobservate, ceea ce se întâmplă lângă noi ne influențează, mai ales dacă e vorba de ceva negativ. Nimic din ceea ce vedem sau auzim nu ne lasă indiferenți, chiar dacă nu acordăm prea multă atenție. A ne considera intangibili nu este o dovadă de înțelepciune și nici de tărie, ci mai degrabă trădează imaturitate și superficialitate. A ne teme de influențe rele nu e o slăbiciune, ci o dovadă de precauție și discernământ spiritual.

    Steaua cu cinci colțuri

    Deseori, ceva ce pare atrăgător la început se poate transforma în ceva rău; în fiecare zi poate apărea ceva care ne atrage și apoi să ne demonstreze că realitatea era alta. Numai cu mintea noastră nu putem identifica pericolul din orice, din acest motiv depindem de inspirația care vine de la Dumnezeu.

    Publicate astăzi

    A cincea roată

    Nimeni nu ne poate face să ne simțim altfel decât noi acceptăm să o facem. Pentru a ne cunoaște cu adevărat valoarea, ar trebui să nu mai privim în oglinda ochilor celorlalți și nici în oglinda proprie, ci în felul în care ne vede Dumnezeu. Cum crezi că te vede El din moment ce a fost gata să moară pe cruce pentru tine? Cât crezi că valorezi pentru El dacă El spune că „te-a săpat pe palmele Lui”? Nicăieri nu valorezi mai mult decât în ochii Mântuitorului tău; nu-ți desprinde privirea de la El!

    Iertarea

    Trebuie să le cerem iertare celorlalți și Tatălui nostru ceresc. El ne iubește atât de mult, că este bucuros să ne ierte. Lăudați numele Lui!

    Greutăţile financiare

    A trebuit să trecem prin multe încercări, dar acestea ne-au dat mari lecții pentru caracter. Am învățat să apreciem puținul pe care îl aveam, să fim foarte flexibili cu hobby-urile, să ne descurcăm cu puțin și să economisim mult, să exersăm permanent autocontrolul și să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.

    Investește în copiii și nepoții tăi!

    Ne predăm astăzi în mâna Ta, Doamne, și Te rugăm ca mărgăritarele Tale de înțelepciune să devină realitate în viețile noastre, ale tuturor, așa încât nepoții să fie „cununa” bunicilor, iar părinții – „slava” copiilor lor. PROVOCARE: Gândește-te la modalități practice de a întinde punți între generații!

    Idők és alkalmak

    „Mondta pedig nékik: Nem a ti dolgotok tudni az időket vagy alkalmakat, melyeket az Atya...