Mi se strigă din Seir: „Străjerule, cât mai este din noapte? Străjerule, mai este mult din noapte?” – Isaia 21:11
Istoria este un proces cu un început tragic şi un final dramatic. La început, omul s-a despărţit de Dumnezeu. La sfârşit, omul va avea o reîntâlnire escatologică cu Dumnezeu. Dar cât de aproape suntem noi de acel eveniment? Astăzi, chiar şi segmente influente din comunitatea ştiinţifică sunt tot mai preocupate de distrugerea iminentă a lumii.
Statele Unite au lansat bombe nucleare asupra oraşelor japoneze Hiroshima şi Nagasaki. În 26 septembrie 1945, s-a organizat Atomic Scientists of Chicago pentru a alerta publicul cu privire la „problemele ştiinţifice, tehnologice şi sociale care apar ca o consecinţă a energiei nucleare”.
În iunie 1947, Bulletin of the Atomic Scientists (vol. 3, no. 6) a început să publice pe copertă un „ceas apocaliptic”, menit să avertizeze „publicul despre cât de aproape suntem de distrugerea lumii prin tehnologii periculoase produse chiar de noi”.
În următorii 70 de ani, revista Bulletin a resetat minutarul ceasului de 22 de ori, fie înainte, fie înapoi. În 17 ianuarie 2017, minutarul a trecut de la trei minute până la miezul nopţii, la doar două minute şi jumătate.
Asta înseamnă că şi oamenii de ştiinţă, care nu cred în intervenţia lui Dumnezeu în treburile oamenilor, sunt convinşi că pământul nu mai este un loc în care să trăieşti în siguranţă şi că acum suntem în pragul unei catastrofe globale majore.
Foarte interesant, Bulletin of the Atomic Scientists din octombrie 1949 a scris sub ceasul apocaliptic următoarea afirmaţie făcută Robert Redfield: „Acum este vremea când lucrurile trebuie făcute înainte de vreme.”
Comunităţile ştiinţifice şi ecologice sunt mult mai preocupate de conservarea lumii în faţa distrugerii şi la fel ar trebui să fim şi noi, fiind atenţi cu creaţiunea lui Dumnezeu.
Totuşi, noi ştim că lumea va fi distrusă nu de o putere omenească, ci de intervenţia supranaturală a lui Dumnezeu. Dumnezeu va veni să „prăpădească pe cei ce prăpădesc pământul” (Apoc. 11:18). De asemenea, noi ştim, cel puţin în teorie, că sfârşitul lumii este mai aproape de noi decât atunci când am acceptat credinţa adventistă (Rom. 13:11-14). Să nu uităm: „Venirea lui Hristos este mai aproape decât când am crezut. Fiecare zi care trece este o zi mai puţin în care să proclamăm solia de avertizare pentru lume” (Mărturii pentru biserică, vol. 5, p. 88).
