Botezarea celor credincioși

    Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.– Marcu 16:16

    Una dintre cele mai solemne şi pline de semnificaţie ceremonii creştine este botezul. Hristos a fost botezat la vârstă adultă, prin scufundare în râul Iordan (Matei 3:13-17) şi a poruncit urmaşilor Săi să facă la fel (Matei 28:18-20). Doar botezul prin scufundarea adevăratului credincios poate exprima pe deplin conceptul de moarte faţă de păcat, fiind scufundat în apă şi ieşind din apă, eşti înviat la o viaţă nouă (Rom. 6:3-6).

    Mai multe baptisterii europene din vechime au fost păstrate foarte bine, confirmând faptul că, timp de secole, creştinii au continuat să boteze adulţi prin scufundare totală. Dar de atunci au început să apară practici alternative în perioada postapostolică. La sfârşitul secolului al II-lea, se practica deja botezul copiilor în Africa de Nord. La mijlocul celui de-al III-lea secol, un episcop de la Roma, pe nume Novatian, a fost botezat pe patul de moarte, doar turnându-se apă peste el. Aceste practici excepţionale au devenit în cele din urmă procedura oficială a tradiţiei creştine.

    În secolul al XVI-lea, anabaptiştii (care rebotezau) au început să practice botezul la adulţi. În 21 ianuarie 1525, ei au oficiat prima ceremonie de botez în casa lui Feliz Manz, din Zürich. După rugăciune, fostul preot George Blaurock s-a ridicat în picioare şi i-a cerut profanului Conrad Grebel să îl boteze cu botezul creştin. Grebel a luat apă dintr-o găleată cu un polonic şi a turnat-o peste Blaurock în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt. Apoi Blaurock a continuat să-i boteze pe ceilalţi membri ai congregaţiei. Deşi mai târziu anabaptiştii au revenit şi la botezul prin scufundare, practica botezului la vârstă adultă avea să fie continuată de baptişti şi de alte denominaţiuni creştine, inclusiv adventiştii de ziua a şaptea.

    Ce binecuvântare este să fii botezat aşa cum a fost botezat Hristos şi să rămâi credincios promisiunilor făcute la botez! „Faptul că voi aţi fost botezaţi în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt este o asigurare că, dacă Îi veţi cere ajutor, Dumnezeu vă va ajuta în orice situaţie grea. Domnul va auzi şi va răspunde rugăciunilor înălţate de sincerii Săi urmaşi, care poartă jugul lui Hristos şi învaţă în şcoala Lui blândeţea şi smerenia” (Mărturii pentru biserică, vol. 6, p. 99). De ce să nu îţi reînnoieşti astăzi angajamentul făcut la botez?

    Alberto Timm
    Autorul acestui devoțional „Un nou început în fiecare zi”, Alberto Timm își dorește ca fiecare zi a acestui an nou să îţi aducă o experienţă mai profundă cu Domnul şi Mântuitorul nostru minunat, Isus Hristos!

    Din aceeași categorie

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Unsprezece minute

    Nu poți schimba trecutul, dar poți lumina prezentul și viitorul. Chiar dacă e dureros, îngroapă ceea ce nu mai poți schimba, depozitează la locul vechiturilor și deschide o fereastră spre azi, spre ceea ce poți fi și face acum. Poate că ceilalți au stricat trecutul, dar azi tu poți construi ceva mult mai luminos. Ieși din pivnița amintirilor și aprinde lumina! Mântuitorul stă cu mâna întinsă și vrea să îți încredințeze o altă formulă de viață, diferită, ruptă de trecut.

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Luna Șebat

    Orice s-ar întâmpla în viața cuiva de lângă noi, să nu facem niciodată presupuneri grăbite și să considerăm că necazul lui se datorează faptului că e părăsit de Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți că, atunci când cineva trece prin experiențe triste sau dureroase, acel om e poate cel mai aproape de Dumnezeu. Sub nicio formă să nu ne erijăm noi în unelte de pedeapsă pentru cineva, ci, dimpotrivă, să ne aplecăm și să-l ridicăm pe cel căzut sub povară chiar și în cazul unei vinovății evidente. Dacă nu cel căzut, atunci cine să aibă nevoie de ajutor și de înțelegere din partea cuiva care se consideră copil al lui Dumnezeu?

    Publicate astăzi

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Restaurare

    Slujim unui Dumnezeu puternic și minunat, care vrea să restaureze relațiile dintre cei care fac parte din poporul Lui. Cheia constă în mărturisirea personală. Dumnezeu ne-a înnoit, pe mine și pe soțul meu, și a făcut să ne putem căsători din nou.

    Experienţe pe vârful muntelui

    Trebuie să ne luăm rămas-bun de la momentele glorioase iar şi iar, pentru că trebuie să lucrăm jos, în vale. Însă acest rămas-bun nu va mai exista când Isus va reveni. El îi va primi pe răscumpăraţi în aer, tară să atingă pământul, pentru a începe gloriosul urcuş către reşedinţa cerească, unde vom locui în veşnicie cu Isus

    Mai arzi?

    Doamne, lasă-mă să ard pentru Tine! PROVOCARE: Încearcă astăzi să înveți un psalm sau măcar câteva versete!

    A szent város feletti jelenet

    „Mert nékünk mindnyájunknak meg kell jelennünk a Krisztus ítélőszéke előtt, hogy ki-ki megjutalmaztassék a szerint,...