Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase. – 1 Timotei 2:9-10
Oamenii au tendinţa să citească sfatul lui Pavel cu „ruşine şi sfială” (1 Tim. 2:9-10), ca promovând un stil de îmbrăcăminte de modă veche, dar nu este cazul. Pavel doar ia principiul universal de a face „totul spre slava lui Dumnezeu” (1 Cor. 10:31) şi îl aplică şi la modul de îmbrăcăminte. Aceasta înseamnă că ar trebui să evităm orice extremă nedorită.
Într-adevăr, trăim într-o lume în care totul şi toţi sunt expuşi. Mare parte a modei contemporane are ca scop să te facă să arăţi sexy, cu un apel senzual, să fii atractiv. Dar nu uita: „Nu expune în vitrină ceea ce nu este de vânzare.” Prea adesea, nuditatea trupului dă pe faţă o goliciune a duhului. De aceea, ca un creştin credincios, trebuie să fii sigur că mesajul pe care îl transmiţi cu privire la tine însuţi este exact cel pe care doreşti să îl transmiţi. Ori de câte ori mergi la biserică, gândeşte-te la culoarul de la biserică ca la culoarul unei biserici, nu podiumul săptămânii modei adventiste.
Dar unii oameni merg în cealaltă extremă şi îşi imaginează că orice modă modernă este greşită şi inacceptabilă. Într-un articol publicat în Review and Herald, din 23 ianuarie 1900, Ellen White a vorbit despre femei „care sunt nepăsătoare în privinţa îmbrăcămintei şi care cred că este o virtute să […] te îmbraci dezordonat şi fără gust; hainele lor sunt murdare şi adesea arată de parcă au zburat şi au căzut peste ei. Şi totuşi unii ca aceştia vor vorbi întotdeauna împotriva mândriei. Ei clasifică decenţa şi îngrijirea drept mândrie” (retipărit în Îndrumarea copilului, p. 415). Vă rog, nu confundaţi niciodată „modestia şi sfiala” cu neglijenţa şi lipsa gustului.
Aproape toate companiile aeriene şi multe alte companii au o uniformă specifică sau cel puţin adoptă un cod de îmbrăcăminte. Ca biserică, noi nu avem şi nici nu ar trebui să adoptăm unul. Vizitatorii sunt bineveniţi să participe în adunările noastre aşa cum sunt şi noi ar trebui să evităm să îi judecăm. Dar ne aşteptăm ca membrii bisericii noastre să Îi dea slavă lui Dumnezeu în tot ce fac, inclusiv în modul în care se îmbracă.
Dar chiar dacă nu urmează acest principiu aşa cum ar trebui, cel puţin tu şi cu mine ar trebui să îl luăm în serios.
