Domnul i-a zis: „Aceasta este ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicând: «O voi da seminţei tale» Ţi-am arătat ca s-o vezi cu ochii tăi, dar nu vei intra în ea.” – Deuteronomul 34:4
În 13 noiembrie 2015, Henry Worsley, un soldat englez pensionar, la 55 de ani a început o călătorie de 1 530 de km, traversând Antarctica prin Polul Sud. Mai bine de două luni, el a tras după el o sanie de 150 kg, în care era hrană, combustibil şi echipament de supravieţuire pentru 80 de zile. Dacă toţi ceilalţi exploratori polari (inclusiv faimosul Sir Ernest Shackleton) au călătorit în grup, Worsley a fost foarte aproape să devină primul explorator care a parcurs această distanţă singur şi fără ajutor.
Dar la 48 km de ţinta finală, Worsley a scris: „Cele 71 de zile petrecute singur în Antarctic, cu peste 1 450 de km parcurşi şi o deteriorare treptată a rezistenţei mele fizice şi-au spus în cele din urmă cuvântul şi, astăzi, anunţ cu tristeţe că această călătorie a luat sfârşit – atât de aproape de ţintă.” Chemând ajutor, el a fost dus la Clinica Magallanes din Punta Arenas, Chile. O infecţie abdominală (peritonită bacteriană) a dus rapid la o insuficienţă a tuturor organelor. Henry Worsley a murit în data de 24 ianuarie 2016.
După 40 de ani de pelerinaj cu israeliţii în pustie, Moise a fost chemat de Dumnezeu pe vârful Pisga, de unde i-a fost arătată ţara Canaanului. Din cauza lipsei lui de credinţă, Moise a murit fără a intra în ţara făgăduită (Num. 20:12; Deut. 34:1-6). Chiar şi aşa, Moise a fost înviat din morţi pentru a moşteni viaţa veşnică (Jud. 9; cf. Matei 17:1-8); a apărut mai târziu alături de Ilie la schimbarea la faţă a lui Isus (Matei 17:1-7) şi numele lui este trecut în rândul eroilor de credinţă (Ev. 11:23-29).
Din nefericire, aşa cum Worsley nu a ajuns niciodată la destinaţia finală, mulţi care visează, vorbesc şi cântă despre cer nu vor fi niciodată acolo. „Aproape mântuit înseamnă cu totul pierdut,” spune un bine cunoscut cântec. Să Îi mulţumim astăzi lui Dumnezeu că mai avem încă o şansă de a ne reînnoi angajamentul nostru faţă de El şi să umblăm în prezenţa Lui! El ne oferă încă o ocazie, pentru că îndurarea Lui „se înnoieşte în fiecare dimineaţă” (Plângeri 3:22-23) şi El nu doreşte ca vreunul din noi să piară, ci „toţi să se pocăiască” (2 Petru 3:9). Totuşi, să nu uităm niciodată că doar cei care vor răbda „până la sfârşit vor fi mântuiţi” (Matei 24:13).
