Desculț în zăpadă

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. – 1 Ioan 1:9

În mai 2008, am vizitat, împreună cu soţia mea, faimosul castel Canossa, în nordul Italiei. Era o zi însorită şi frumoasă de primăvară. Acolo am avut un interviu neplanificat cu Mario Berabei, autorul cărţii Matilde e il Castello di Canossa (Matilda şi castelul Canossa). El a scos în evidenţă câteva detalii referitoare la relaţia dintre contesa Matilda de Canossa şi Papa Grigore al VII-lea, dar şi modul umilitor în care papa s-a comportat cu Henry al IV-lea, împăratul Imperiului German.

În contrast total cu vremea frumoasă de afară de la acea vreme, Henry al IV-lea a ajuns acolo în timpul iernii din 1076–1077, una dintre cele mai geroase ierni din acea regiune. Pentru că l-a jignit pe papă şi s-a răzvrătit împotriva lui, Henry a fost excomunicat şi detronat de acesta.

Ştiind că papa avea să viziteze castelul, Henry a mers pentru a obţine iertare. În loc să îl primească pe rege într-un loc călduros, papa l-a lăsat să stea afară timp de trei zile – 26–28 ianuarie 1077 – în afara castelului, în zăpadă, să postească, desculţ, cu capul descoperit şi îmbrăcat sumar.

După cea mai severă penitenţă, în cele din urmă papa l-a primit pe împărat în audienţă şi l-a iertat.

De-a lungul secolelor, Canossa a fost recunoscut ca un simbol al pretenţiilor Bisericii Romane la supremaţie temporară şi a unui conducător de stat puternic care a recunoscut această supremaţie. Dar ce altă lecţie putem învăţa din acest incident? Unii au scos în evidenţă contrastul dintre Grigore al VII-lea, un pretins cap al creştinismului, mândru şi arogant, şi Hristos, adevăratul cap al bisericii, umil şi plin de milă. Îţi poţi imagina ce s-ar întâmpla cu noi dacă Hristos s-ar comporta cu noi aşa cum s-a comportat papa cu regele Henry?

Oricare ar fi păcatele tale, să nu uiţi că nu există păcat care să scape promisiunii din 1 Ioan 1:9 – „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.”

Dar ce putem spune de păcatul de neiertat menţionat în Matei 12:31-32 şi Marcu 3:28-29? Acest păcat este chiar faptul că nu dorim să ne „mărturisim păcatele”. Dar frumuseţea Evangheliei mântuirii prin har, prin credinţă este că niciun păcat regretat şi mărturisit nu rămâne neiertat!

Această făgăduinţă este pentru tine şi pentru mine şi ar trebui să o cerem de îndată.

Citește și

Comentariile sunt închise

Confidenţialitatea ta este importantă pentru noi.

Vrem să fim transparenţi și să îţi oferim posibilitatea să accepţi cookie-urile. Le utilizăm pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web și a îmbunătăţi experienţa de navigare.
Prin clic pe butonul "DA, ACCEPT" accepţi utilizarea modulelor cookie. DA, ACCEPT Citește mai mult

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!