Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. – Iacov 1:17
Wolfgang Amadeus Mozart s-a născut în data de 27 ianuarie 1756, în Salzburg, Austria. El a fost recunoscut ca un copil minune, compozitor şi muzician. La vârsta de patru ani, Wolfgang putea învăţa orice menuet în doar jumătate de oră. La vârsta de cinci ani a început să compună, iar la şase ani era deja celebru. Wolfgang Amadeus Mozart a murit la doar 35 de ani, dar a lăsat în urmă o moştenire de aproximativ 600 de piese muzicale de cea mai înaltă calitate, din mai multe genuri. Fără îndoială că Mozart este unul din cei mai mari muzicieni ai tuturor timpurilor şi poate, în opinia unora, chiar cel mai mare.
Faimosul teolog elveţian, Karl Barth, a fost un fan al lui Mozart. Odată a spus: „E posibil ca atunci când îngerii merg la îndatoririle lor, lăudându-L pe Dumnezeu, ei cântă Bach. Totuşi, sunt sigur că atunci când sunt cu toţii, en famille, cântă Mozart şi că atunci Domnul nostru ascultă şi El cu mare plăcere” (Wolfgang Amadeus Mozart, p. 23). Fără să ducem compoziţiile lui Mozart în sfera cerească, trebuie totuşi să admitem că el a avut un talent muzical excepţional, pe care l-a folosit cu multă pasiune şi dedicare.
Frumosul cântec german „Nu oricine poate fi ca Mozart” (Nicht Jeder kann ein Mozart sein), interpretat de Stefanie Hertel, admite că nu oricine poate deveni un geniu, ca marele compozitor. Dar chiar şi piesa unui începător, cântată cu un singur deget la pian, de un copil, poate deveni adesea „cea mai frumoasă melodie”. Ceea ce contează cu adevărat nu este atât de mult câte talente avem sau cât de mari sunt unele din ele; ceea ce contează este dacă le folosim pentru slava şi onoarea lui Dumnezeu şi de dragul omenirii.
„O atenţie conştiincioasă cu privire la ceea ce lumea numeşte «lucruri mărunte» face din viaţă un succes. Mici acte de caritate, de lepădare de sine, a spune cuvinte simple de încurajare, a veghea împotriva micilor păcate – acesta este creştinismul. O recunoaştere plină de mulţumire a binecuvântărilor zilnice, o îmbunătăţire înţeleaptă a oportunităţilor zilnice, o dezvoltare sârguincioasă a talentelor încredinţate – la aceasta ne cheamă Stăpânul” (Solii către tineret, p. 143). Astăzi, poţi face diferenţa în vieţile celor din jur prin fapte mici de dragoste faţă de ei!
