Credincioșie necondiționată

    Au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu fierăstrăul, chinuiţi, au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului. – Evrei 11:37-38

    Shakespeare spunea: „Eretic este cel care face focul, nu cel care arde în el” (Poveste de iarnă, 2.3). Acest lucru a fost mai mult decât evident atunci când Cain l-a ucis pe fratele lui, Abel (Gen. 4:1-15), dar şi în alte cazuri asemănătoare (Evr. 11:30-38), inclusiv martirii valdenzi.

    Încercările repetate de a-i forţa pe valdenzi să se conformeze catolicismului au eşuat. Astfel că, pe 23 aprilie 1655, un general, în cel mai brutal masacru, a curmat vieţile a peste 1.700 de valdenzi în Piemont. Acest genocid a generat o reacţie negativă în întreaga Europă. De parcă nu era suficient, pe 31 ianuarie 1686, Ducele de Savoia a ordonat distrugerea tuturor bisericilor valdenze şi a poruncit ca toţi locuitorii acelei văi să se lepede în public de ereziile lor, sub ameninţarea pedepsei cu moartea şi cu exilul. Dar ei au rămas credincioşi, în ciuda ameninţărilor repetate.

    Ellen White explică: „Deşi persecutaţi şi alungaţi din casele lor, ei au studiat cu conştiinciozitate cuvântul lui Dumnezeu şi au trăit la înălţimea luminii care strălucea asupra lor. Când bunurile le-au fost luate şi casele le-au fost arse, ei au fugit în munţi şi acolo au îndurat foame, oboseală, frig şi lipsuri. Dar cei risipiţi şi fără casă îşi uneau vocile în cântece şi laude la adresa lui Dumnezeu, pentru că erau consideraţi vrednici de a suferi în numele lui Hristos. Ei se încurajau şi se îmbărbătau şi erau recunoscători pentru refugiul lor sărăcăcios. Mulţi din copiii lor s-au îmbolnăvit şi au murit din cauza expunerii la frig şi pentru că au suferit de foame; dar nici pentru o clipă nu s-au gândit părinţii lor să renunţe la credinţa lor. Ei preţuiau dragostea şi favoarea lui Dumnezeu mai presus de orice tihnă şi bogăţie lumească. Ei erau mângâiaţi de Dumnezeu şi, cu o speranţă plăcută, priveau înainte spre recompensă” (Review and Herald, 12 februarie 1880).

    Nu uita că doar o religie pentru care merită să mori este o religie pentru care merită să trăieşti! Fie ca exemplul uimitor al valdenzilor de curaj şi credincioşie faţă de Dumnezeu să inspire şi viaţa noastră religioasă.

    Credincioșie necondiționată - 2018. Doar o religie pentru care merită să mori este o religie pentru care merită să trăieşti! Fie ca exemplul uimitor al valdenzilor de curaj şi credincioşie faţă de Dumnezeu să inspire şi viaţa noastră religioasă.
    Alberto Timm
    Autorul acestui devoțional „Un nou început în fiecare zi”, Alberto Timm își dorește ca fiecare zi a acestui an nou să îţi aducă o experienţă mai profundă cu Domnul şi Mântuitorul nostru minunat, Isus Hristos!

    Din aceeași categorie

    Două mâini, două picioare

    Orice sistem de a fenta implicarea sau de a susține egoismul ai avea, este momentul să îl dezactivezi. Este un subiect real pentru rugăciune și schimbare. Încă mai putem regreta și cere ajutor.

    Dublă comandă

    Ceea ce trebuie să știm se rezumă la următorul adevăr, cel puțin în ce Îl privește pe Dumnezeu. El vrea să facem propriile noastre alegeri și să ne bucurăm de tot, dar nu dorește să fim nefericiți după bucuria de moment a deciziilor noastre. Pe El asta Îl preocupă foarte mult: fericirea noastră și înainte, și în timpul, și după ce facem ceva.

    Planul B

    Când e vorba de viața noastră reală, profundă, există un singur plan. Nu are rost să căutăm alternative, polițe de asigurare sau precontracte. Singura șansă este să ne încredem în Cel care, încă de pe vremea când noi nu eram de încredere, Îi eram chiar vrăjmași, a semnat cu noi un legământ, un contract de salvare a noastră. Dacă nici această dovadă de iubire nu-i suficientă, atunci ce ar mai putea fi?

    Doi ochi, două urechi, o singură gură

    Mântuitorul obișnuia să spună: „Cine are urechi de auzit să audă și cine are ochi să vadă.” A vedea și a auzi presupun voință, alegere. Alege în această zi să vezi și să asculți mai cu atenție! Îndreaptă privirea ta chiar în direcția în care ți-e incomod să privești, spre cei mai lipsiți ori mai nefericiți decât tine. Ascultă-i chiar și pe cei care te enervează...

    Publicate astăzi

    Două mâini, două picioare

    Orice sistem de a fenta implicarea sau de a susține egoismul ai avea, este momentul să îl dezactivezi. Este un subiect real pentru rugăciune și schimbare. Încă mai putem regreta și cere ajutor.

    Sceptrul

    Era o piesă perfectă? Nicidecum, dar, cu siguranță, creativă și acceptabilă, poate chiar reprezentativă pentru etosul acelei provincii. Întrucât Butterworth a fost solicitat să-și folosească îndemânarea pentru această sarcină importantă, el a făcut tot ce i-a stat în putință.

    Dragostea frățească

    Soluţia disensiunilor dintre copii constă în manifestarea iubirii adevărate, care vine dintr-o legătură apropiată cu Dumnezeu, care este sursa iubirii. Puterea care vine din unitate este importantă, dar nu este suficientă. Iubirea lui Dumnezeu este soluţia completă. Caut-o şi astăzi!

    Îndemnuri către bunici

    Binecuvântează, Doamne, toți bunicii pentru a fi exemple bune pentru nepoții lor! PROVOCARE: Fă-ți astăzi timp pentru nepoți! Dacă sunt departe, vorbește cu ei la telefon și cere-I lui Dumnezeu să te folosească pentru a-i îndruma către El!

    Sátán utolsó hadjárata

    „Fiacskáim, itt az utolsó óra, és amint hallottátok, hogy az antikrisztus eljő, így most sok...