Omul chibzuit vede nenorocirea şi se ascunde, dar cei proşti merg înainte şi sunt pedepsiţi. – Proverbele 22:3
Franz Reichelt a fost un croitor şi pioner în paraşutism francez, născut în Austria, care a proiectat o nouă paraşută care se poate purta. După multe negocieri cu poliţia locală, Reichelt a primit permisiunea de a face simulări cu manechini pe care îi lansa de pe Turnul Eiffel din Paris. Astfel că, în duminica zilei de 4 februarie 1912, la ora 7 dimineaţa, ajuns lângă turn a anunţat că în loc să facă simulări cu manechini, el avea să sară de pe turn. Foarte îngrijoraţi, prietenii lui şi spectatorii au încercat să îl facă să se răzgândească, dar fără succes. Când a fost întrebat dacă va folosi o frânghie sau alte măsuri de siguranţă, el a răspuns foarte simplu: „Vreau să încerc experimentul chiar eu, fără trucuri, deoarece doresc să demonstrez valoarea invenţiei mele.”
Prima încercare de a urca la nivelul unu al turnului a fost blocată de un paznic, care a asistat la încercările lui anterioare eşuate cu manechini. Dar într-un final, problema a fost rezolvată, şi el, doi prieteni şi un operator cinematografic au urcat la primul etaj, puţin peste 57 de metri înălţime. Reichelt a fost încrezător că, pentru a declanşa paraşuta, tot ce trebuia să facă era să îşi întindă braţele în formă de cruce. La ora 8:22 a.m., el a observat un grup de peste 30 de jurnalişti şi oameni curioşi, şi-a ajustat echipamentul de zbor cu ajutorul prietenilor, a verificat direcţia vântului, a ezitat cam 40 de secunde şi apoi a sărit. Dar paraşuta lui pe jumătate deschisă s-a înfăşurat de îndată în jurul corpului şi s-a izbit de pământul îngheţat de la baza turnului. Autopsia a arătat cauza morţii: un infarct survenit imediat după impactul cu solul. Acesta a fost finalul tragic al aşa-numitului „croitor zburător”!
Găsim multă înţelepciune în următoarea frază: „Excelenţa este rezultatul mai multor factori; a-ţi păsa mai mult decât cred alţii că este înţelept, a risca mai mult decât cred alţii că este sigur, a visa mai mult decât cred alţii că este practic şi a aştepta mai mult decât cred alţii că este posibil.” Dar noţiunea de „a risca mai mult decât cred alţii că este sigur” trebuie să fie întemeiată. Uneori ar fi mai bine să mergi înainte, dar nu întotdeauna. Poate ar trebui să ascultăm mai cu atenţie sfaturile şi avertizările celor care ştiu deja cărarea pe care noi tocmai începem să o explorăm. Dacă hotărăşti să rişti, să o faci întotdeauna în planul lui Dumnezeu şi niciodată în afara planului Său.
