Timpul sfârșitului

Tu însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea până la vremea sfârşitului. Atunci, mulţi o vor citi şi cunoştinţa va creşte. – Daniel 12:4

De-a lungul secolelor, mulţi comentatori ai Bibliei au studiat profeţiile apocaliptice din Scriptură. Dar niciun eveniment din istoria modernă nu a generat un interes mai mare decât subiectul întemniţării lui papa Pius al VI-lea la data de 15 februarie 1798, de către trupele franceze conduse de generalul Alexandre Berthier. Îngrijorat de Revoluţia Franceză care învingea creştinismul în Franţa, papa a condamnat revoluţia şi chiar a susţinut o ligă împotriva ei. Ca răspuns, soldaţii francezi au cucerit Roma, l-au detronat pe papă de autoritatea sa temporală şi chiar l-au escortat ca prizonier în mai multe locaţii. El a murit în citadela de la Valence, în 29 august 1799. Doar în 1929 statul Vatican a fost reinstituit pe deplin.

Mai mulţi comentatori ai Bibliei au considerat întemniţarea papei ca fiind sfârşitul celor 1 260 de zile de supremaţie papală (Apoc. 11:3; 12:6; cf. Dan.7:25; Apoc. 11:2; 12:14; 13:5) şi începutul „timpului sfârşitului” (Dan. 8:17; 11:35, 40; 12:4, 9; cf. 8:19). Acel eveniment impresionant a generat un interes major faţă de profeţia biblică. Cele două profeţii despre timp care au fost sigilate din cartea Daniel – cele 2 300 de seri şi dimineţi simbolice (Dan. 8:14, 19,26-27) şi „o vreme, două vremi şi jumătate de vreme” (Dan. 12:4-7) – erau în cele din urmă dezvăluite. De atunci, timpul nu mai avea să fie doar un timp obişnuit (grecescul kronos), ci mai degrabă un timp escatologic (grecescul eschaton). Astfel, timpul a devenit solemn şi oamenii conştientizau tot mai mult acest lucru.

Mulţi predicatori din întreaga lume au pus accentul pe împlinirea atât a profeţiilor legate de timp, cât şi a semnelor cosmice ale apropiatei reveniri a lui Hristos (Matei 24:29-31; Luca 21:25-28). Dar El nu S-a întors atât de repede pe cât se aşteptau şi acum „timpul sfârşitului” s-a prelungit deja de mai bine de două secole. Aşa cum se spune în pilda cu fecioarele înţelepte şi cele nechibzuite (Matei 25:1-13), întârzierea Mirelui a avut ca rezultat aţipirea şi adormirea tuturor fecioarelor. Dar venirea Mirelui a fost doar amânată, nu anulată. Dacă acel eveniment glorios a fost oarecum aproape la acea vreme, acum este mult mai aproape! Dacă în zilele acelea credincioşii adventişti trăiau într-o aşteptare înflăcărată, astăzi aşteptarea noastră ar trebui să fie şi mai intensă! Nu putem renunţa la fericita noastră nădejde!

Citește și

Comentariile sunt închise

Confidenţialitatea ta este importantă pentru noi.

Vrem să fim transparenţi și să îţi oferim posibilitatea să accepţi cookie-urile. Le utilizăm pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web și a îmbunătăţi experienţa de navigare.
Prin clic pe butonul "DA, ACCEPT" accepţi utilizarea modulelor cookie. DA, ACCEPT Citește mai mult

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!