Incendiile de la Battle Creek

    Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar şi pocăieşte-te! – Apocalipsa 3:19

    „Este ceva ciudat la incendiile de la adventişti, apa pe care o turnăm este ca benzina,” declara Weeks, şeful pompierilor din Battle Creek. Dar de ce nu au reuşit pompierii din Battle Creek să lupte împotriva incendiilor din 1902 de la adventişti?

    La începutul secolului, oraşul Battle Creek din Michigan devenise centrul suprapopulat al activităţilor şi problemelor bisericii. Oraşul găzduia sediul Conferinţei Generale, Editura Review and Herald, imensul sanatoriu din Battle Creek, colegiul din Battle Creek şi marele Tabernacul Dime. S-a creat mare zarvă când dr. John H. Kellogg a început să răspândească părerile lui panteiste că natura este o extensie a lui Dumnezeu.

    Kellogg şi asociaţii lui îşi doreau să controleze chiar întreaga biserică. Ellen White a fost foarte îngrijorată de acest lucru şi i-a sfătuit pe conducătorii bisericii să mute Conferinţa Generală şi alte instituţii în mai multe localităţi. În noiembrie 1901, ea dădea următoarea avertizare: „Dacă nu are loc o reformă, se vor abate nenorociri peste casa de editură, iar lumea va cunoaşte motivele” (Mărturii pentru comunitate, vol. 8, p. 96). Dar sfaturile ei nu au fost implementate.

    În dimineaţa zilei de 18 februarie 1902, foarte devreme, sanatoriul din Battle Creek a ars complet. În loc să proiecteze mai multe instituţii de sănătate mai mici în mai multe locuri, Kellogg a hotărât să reconstruiască sanatoriul, dar de data aceasta şi mai mare. Pentru a ajuta la finanţarea noii construcţii, el a cerut Editurii Review and Herald să tipărească 5 000 de bucăţi din noua lui carte, The Living Temple. Dar înainte de a face acest lucru, în 30 decembrie 1902, editura a fost distrusă de un foc a cărui origine a rămas necunoscută.

    În 5 ianuarie 1903, Ellen White le scria fraţilor din Battle Creek: „Astăzi am primit o scrisoare de la fratele Daniells cu privire la distrugerea sediului Editurii Review prin foc. Sunt cuprinsă de întristare când mă gândesc la paguba cea mare pentru lucrare. … Dar n-am fost surprinsă de aceste veşti triste, deoarece, în vedeniile de noapte, am văzut un înger cu o sabie ca de foc întinsă peste Battle Creek” (Mărturii pentru biserică, vol. 8, p. 97).

    Dumnezeu a folosit tragedii pentru a-Şi trezi poporul. Dar ce binecuvântare dacă, fără măsură de disciplinare, am urma proactiv cuvântul Său profetic!

    Alberto Timm
    Autorul acestui devoțional „Un nou început în fiecare zi”, Alberto Timm își dorește ca fiecare zi a acestui an nou să îţi aducă o experienţă mai profundă cu Domnul şi Mântuitorul nostru minunat, Isus Hristos!

    Din aceeași categorie

    Al doisprezecelea ucenic

    Poate că ai și tu uneori sentimentul că locurile sunt ocupate, că alții au fost deja chemați, că ei știu deja totul. Nu lăsa descurajarea sau resemnarea să aibă controlul; acceptă atitudinea de voluntar. Implică-te acolo unde se ivește ocazia; fii prezent la acțiunile bisericii și ale familiei tale! Echipa lui Dumnezeu fie se va completa, fie se va lărgi și atunci vei primi legitimația de titular. Nu e nevoie să faci spectacol, ci slujește cu discreție; El va ști!

    Al doisprezecelea copil al lui Iacov

    Numele nostru este săpat adânc în palmele Mântuitorului, nu este un simplu tatuaj, ci El a plătit cu viața această răscumpărare. Poartă-te în așa fel încât să fie mândru când ți se rostește numele undeva.

    Unsprezece minute

    Nu poți schimba trecutul, dar poți lumina prezentul și viitorul. Chiar dacă e dureros, îngroapă ceea ce nu mai poți schimba, depozitează la locul vechiturilor și deschide o fereastră spre azi, spre ceea ce poți fi și face acum. Poate că ceilalți au stricat trecutul, dar azi tu poți construi ceva mult mai luminos. Ieși din pivnița amintirilor și aprinde lumina! Mântuitorul stă cu mâna întinsă și vrea să îți încredințeze o altă formulă de viață, diferită, ruptă de trecut.

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Publicate astăzi

    Al doisprezecelea ucenic

    Poate că ai și tu uneori sentimentul că locurile sunt ocupate, că alții au fost deja chemați, că ei știu deja totul. Nu lăsa descurajarea sau resemnarea să aibă controlul; acceptă atitudinea de voluntar. Implică-te acolo unde se ivește ocazia; fii prezent la acțiunile bisericii și ale familiei tale! Echipa lui Dumnezeu fie se va completa, fie se va lărgi și atunci vei primi legitimația de titular. Nu e nevoie să faci spectacol, ci slujește cu discreție; El va ști!

    Răbdarea este o roadă

    Dacă îi permitem lui Hristos să ne dea puterea de a exercita răbdarea atunci când avem nevoie ea, vom descoperi adevărata libertate care ne scoate de sub stăpânirea propriilor emoții, pentru a trăi ca aceia care au fost schimbați după asemănarea cu Hristos.

    Rugăciunea şi mulţumirea

    Dacă treci prin dificultăţi, în mod deosebit din cauza insultelor, a urii, a invidiei, a resentimentelor sau asprimii în relaţiile cu ceilalţi, citeşte, reciteşte, memorează şi roagă-te. Copiază acest text pe ceva şi poartă-l la tine pentru a-l folosi când eşti ispitit. Mai presus de toate, roagă-te tot timpul, aşa cum te învaţă apostolul Pavel.

    Nevoia de prieteni

    Ne rugăm ca aceia care își aleg acum drumul în viață să găsească frumusețea în oamenii lui Dumnezeu. PROVOCARE: Fă o listă cu toți tinerii și copiii din biserica ta pe care îi cunoști! Roagă-te săptămâna aceasta pentru fiecare dintre ei!

    „Csak az Úrban van minden igazság és erő”

    „Magamra esküdtem és igazság jött ki számból, egy szó, mely vissza nem tér: hogy minden...