Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! – Eclesiastul 9:10
Unii oameni reuşesc să facă diferenţa în scenariul acestei lumi, dar alţii deloc. Tu ce crezi, un geniu se naşte aşa sau devine geniu? În ce măsură aptitudinile noastre sunt moştenite sau cultivate? Multe din aceste concepte le putem observa în viaţa celor care şi-au lăsat amprenta în istoria acestei lumi.
De exemplu, în 19 februarie 1878, Thomas Edison a primit brevetul Statelor Unite nr. 200 521 pentru fonograf, care permitea înregistrarea muzicii şi ascultarea ei ulterioară. Acesta a fost doar unul din cele 1 093 de brevete pe care le-a primit în timpul vieţii sale. Dar el avea o filosofie interesantă de viaţă, exprimată foarte bine într-una din maximele sale bine cunoscute.
El spunea că „şcolile noastre nu îi învaţă pe studenţi să gândească. Este uimitor câţi oameni tineri au dificultăţi în a-şi pune creierul la lucru în mod hotărât şi sistematic”. El era convins că „dacă am fi făcut toate lucrurile de care suntem capabili, literalmente ne-am uimi pe noi înşine”.
Vorbind despre valoarea muncii asidue, el spunea: „Geniul este unu la sută inspiraţie şi nouăzeci şi nouă la sută transpiraţie.”
Despre perseverenţă, Edson afirma: „Cea mai mare slăbiciune a noastră constă în faptul că noi renunţăm. Cea mai sigură cale de a reuşi este ca întotdeauna să mai încerci doar o dată.” Chiar mai mult, „multe din eşecurile vieţii sunt ale celor care nu îşi dau seama cât de aproape erau de a reuşi când au renunţat”. El credea că chiar şi eşecurile ne pot învăţa lecţii valoroase. Tocmai de aceea, el a afirmat: „Eu nu am eşuat. Doar am descoperit 10 000 de metode care nu funcţionează.”
Să nu uităm că sinceritatea, creativitatea, meticulozitatea şi perseverenţa sunt componente de bază pentru construirea unei cariere de succes. Regele Solomon dădea următorul sfat: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” (Ecl. 9:10). În contrast, prorocul Ieremia avertiza: „Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului” (Ier. 48:10).
Civilizaţia noastră modernă este mult mai tentată de plăcere şi lenevie decât de muncă asiduă şi realizări majore. Se pare că viaţa a devenit un scop în ea însăşi. Puţini sunt cei care sunt preocupaţi să lase o moştenire pozitivă pentru generaţiile viitoare. Dar ferice de cei care fug de mediocritate şi superficialitate! Dacă ne dorim să Îl slăvim pe Dumnezeu prin ceea ce facem, atunci ar trebui să facem tot ce ştim mai bine, ca şi cum am fi angajaţi direct de El şi am lucra pentru El.
