Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei. – 1 Corinteni 7:2
Când Dumnezeu i-a creat pe Adam şi Eva, El a înfiinţat căsătoria ca o instituţie monogamă şi trainică (Gen. 2:24; Matei 19:4-6). Dar de-a lungul veacurilor, unii oameni şi chiar comunităţi întregi au distorsionat semnificaţia acestei instituţii spre satisfacerea propriilor lor dorinţe senzuale. Un exemplu clasic este John Humphrey Noyes, un predicator şi ideolog creştin controversat, care la începutul anului 1844 a organizat o comunitate utopico-religioasă în Putney, Vermont, şi în 1848 a mutat acea comunitate în Oneida, New York.
În timp ce studia la Seminarul teologic de la Yale, Noyes a ajuns la concluzia că a doua venire a lui Hristos a avut loc în semisecret în anul 70 î.Hr. şi acum oamenii ar trebui să trăiască după „noua etică a împărăţiei cerului”. În 20 februarie 1834, el s-a autodeclarat fără păcat şi, la scurt timp după aceea, a început să predice despre stilul lui de viaţă „al împărăţiei cereşti”, fără niciun fel de sclavie şi egoism, inclusiv sclavia unei căsnicii monogame. Comunităţile din Putney şi Oneida practicau dragostea liberă sau „căsnicia complexă”, în care fiecare bărbat era soţul fiecărei femei şi fiecare femeie era soţia oricărui bărbat. Copiii născuţi acolo aparţineau comunităţii. Nu ştiau cine era tatăl lor şi erau luaţi de la mamele lor de îndată ce încetau să mai fie alăptaţi. Înainte de a fi dizol-vată, în 1880, acea comunitate a ajuns la 300 de membri.
Gândirea lui Noyes era destul de logică, dar el uita că adevărul nu este întotdeauna logic şi logica nu este întotdeauna adevăr. În realitate, adevărata religie nu este o proiecţie umană înspre Dumnezeu, ci mai degrabă Dumnezeu Se descoperă omenirii. „Religia care vine de la Dumnezeu este singura religie care va conduce la Dumnezeu” (Hristos, Lumina lumii, p. 189). Evident, Noyes a înfiinţat o comunitate „fără păcat” în care îşi putea exprima liber instinctele sale păcătoase!
Deoarece chiar miezul religiei înseamnă credincioşie doar unui Dumnezeu (Exod. 20:3), la fel şi baza căsătoriei implică o credincioşie trainică faţă de un singur partener (1 Cor. 7:2). Loialitatea faţă de Dumnezeu şi credincioşia faţă de soţ sau soţie sunt virtuţi spirituale care nu pot fi confundate cu egoismul. Acestea sunt expresii ale dragostei care trebuie cultivată în fiecare fiinţă omenească. Gândeşte-te la acest lucru!
