Fiindcă am ajuns o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni. – 1 Corinteni 4:9
Unul din cele mai unice şi fascinante locuri pe care le-am vizitat în viaţa mea este Parcul Naţional Yellowstone din Statele Unite. A primit denumirea de parc naţional în Congresul Statelor Unite şi a fost protejat prin lege de preşedintele Ulysses S. Grant la data de 1 martie 1872. După cum se spune şi pe website-ul UNESCO, Yellowstone conţine jumătate din toate caracteristicile geotermale şi două treimi din toate gheizerele de pe planetă. Vizitând acest loc, eşti tentat să afirmi constant: „Cât aş vrea ca toată splendoarea naturii, toată emoţia pământului, energia vie a acestui loc să poată fi fotografiată!” (Annie Leibovitz).
Cuvântul „gheizer” provine de la verbul islandez geysa (a erupe) şi se referă la un izvor natural cald de apă care emite în mod regulat un jet de abur şi apă clocotită în văzduh. Cel mai faimos gheizer din Yellowstone este Old Faithfull, numit aşa de Henry D. Washburn, în 1870. Acest gheizer conic erupe la fiecare 44-125 de minute şi poate împroşca până la 14.000-32.000 de litri de apă clocotită la o înălţime de 32-56 m. Mulţi turişti curioşi urmăresc acest gheizer predictibil în fiecare zi, fără a fi deloc dezamăgiţi de performanţa sa.
Apostolul Pavel spune că noi suntem „o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni” (1 Corinteni 4:9). Aşa cum oamenii vin cu anumite aşteptări la Old Faithfull, există anumite aşteptări şi în ce ne priveşte pe fiecare dintre noi. Oamenii serioşi aşteaptă de la creştini să se comporte ca nişte creştini şi nu ar trebui să îi dezamăgim. În realitate, „vieţile noastre sunt singura Biblie pe care o vor citi unii oameni. Creştinii trebuie să fie nişte epistole vii, scrise de Dumnezeu şi citite de oameni” (Greg Laurie).
Aptitudinile retorice pot convinge şi chiar mişca inima a mulţimi de oameni pentru o vreme. Dar doar exemplul nostru poate lăsa în urmă o influenţă transformatoare de durată a cuvintelor noastre. „Influenţa nestudiată şi naturală a unei vieţi sfinte este predica cea mai convingătoa-re ce poate fi rostită în favoarea creştinismului. Discuţiile, chiar când se aduc argumente de necontestat, pot duce la împotrivire, dar un exemplu evlavios are o putere căreia este cu neputinţă să-i rezişti” (Faptele apostolilor, p. 510).
Dacă ai fi singurul creştin din lume, ce fel de creştinism ai avea? Meditează la această întrebare şi permite-I Duhului Sfânt să îţi transforme viaţa dacă este nevoie.
