Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi. – 2 Corinteni 4:7
Mulţi oameni se întreabă dacă scrierile inspirate sunt originale: poate un profet adevărat să copieze din surse neinspirate? Dacă el sau ea face acest lucru, atunci aceste porţiuni rămân ca nişte insule neinspirate în scrierile inspirate? Ba mai mult, dacă un profet nu oferă referinţa către sursa originală a informaţiei, se face vinovat de plagiat?
De-a lungul secolelor era un lucru obişnuit să foloseşti ideile altora fără a oferi referinţe către sursa originală. Un exemplu clasic este William Shakespeare care, după spusele lui Ralph W. Emerson, „avea datorii peste tot şi folosea tot ce găsea”. Dar în vremurile noastre moderne, noile legi regionale şi naţionale au devenit mai stricte în privinţa drepturilor de autor. Legea drepturilor de autor din Statele Unite din 4 martie 1909 (în vigoare din 1 iulie 1909) a fost prima lege federală prin care se asigurau drepturile de autor literare, artistice, teatrale şi muzicale. Deci ar fi oarecum nedrept să judecăm autorii clasici (inclusiv profeţii) pe baza legilor şi practicilor moderne referitoare la drepturile de autor.
Un studiu amănunţit al Bibliei poate scoate la suprafaţă mai multe cazuri în care autorii săi au folosit surse neinspirate. De exemplu, Pavel l-a citat pe Epimenide din Creta (Faptele 17:28; Tit 1:12), Arat din Cilicia (Faptele 17:28) şi Menander (1 Cor. 15:33). Iuda a citat pseudo-epigrafe din 1 Enoh (Iuda 14-15). Cartea Iov conţine mai multe dialoguri nerealiste în care Iov este acuzat de rele. Biblia citează unele din minciunile lui Satana (Gen. 3:1-5); Matei 4:3-11). Astfel inspiraţia divină nu implică originalitate absolută, ci doar susţinerea divină prin Duhul Sfânt pentru o transmitere de încredere a adevărului şi o relatare nepărtinitoare a faptelor.
Avem nevoie cel puţin de o cunoaştere de bază a modului în care funcţionează inspiraţia pentru a evita denaturările şi înţelegerile greşite.
Dar noi nu ar trebui să ne concentrăm pe vasul nedesăvârşit care poartă mesajul, ci mai degrabă pe conţ inutul mesajului infailibil. „Comoara a fost încredinţată unor vase de lut, dar cu toate acestea, ea este din Cer. Mărturia este transmisă prin expresia nedesăvârşită a limbajului omenesc, dar totuşi este mărturia lui Dumnezeu” (Solii alese, vol. 1, p. 26). Biblia nu conţine doar cuvântul lui Dumnezeu, ea de fapt este cuvântul Său!
