Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. – Exodul 20:10
Porunca a patra a Decalogului (Exod. 20:8-11) pune deoparte ziua a şaptea a săptămânii ca Sabatul sfânt al lui Dumnezeu şi defineşte scopul personal şi social al păzirii acestei zile. Noi şi casa noastră ar trebui să păzim Sabatul aşa cum ne-a poruncit Dumnezeu. Amintind specific şi slujitorii noştri, vitele şi străinii care sunt cu noi, porunca spune că tuturor celor care lucrează pentru noi ar trebui să li se permită să păzească Sabatul.
Acest principiu a fost studiat cu mare atenţie în cadrul unei conferinţe organizate de adventiştii de ziua a şaptea la un sfârşit de săptămână în casa lui Jesse Thompson din Ballston, statul New York. Conferinţa a început vineri, 12 martie 1852. În acea după-amiază, participanţii au votat unanim pentru achiziţionarea unei prese manuale pentru a tipări Advent Review and Sabbath Herald (adesea numit Review), periodicul oficial al bisericii. Motivul principal pentru acea decizie a fost să se evite ca o revistă în care se susţine Sabatul să fie tipărită poate în orele Sabatului la alte tipografii neadventiste.
Desigur, cu uşurinţă am putea trece de la preocupări justificate la obsesii legaliste şi să începem să codificăm reguli de păzire a Sabatului ca şi rabinii iudei la sfârşitul perioadei intertestamentare. Isus chiar ne-a avertizat să nu înţelegem din Scriptură ceea ce nu este transmis de învăţăturile Scripturii şi să „desfiinţaţi cuvântul lui Dumnezeu” prin tradiţia voastră (Matei 15:3-13). Dar cea mai des întâlnită tendinţă este de a ignora adevărata semnificaţie a Sabatului şi de a trece cu vederea implicaţiile mult mai vaste al păzirii lui.
Preocuparea primilor adventişti pentru o păzire corectă a Sabatului ar trebui să fie şi preocuparea noastră astăzi. Fără a cădea în capcana legalismului, ai putea identifica un domeniu specific în care tu şi familia ta aţi putea păzi mai bine Sabatul? Poate că reformele referitoare la Sabat instituite de Neemia în Ierusalim în perioada de după exil (Neemia 13:15-22) ar putea motiva pe fiecare membru al familiei, inclusiv pe copii, să îşi facă partea în păzirea Sabatului în cercul căminului. Fie că suntem acasă sau altundeva, întotdeauna ar trebui să păzim Sabatul ca sanctuar sfânt şi binecuvântat al lui Dumnezeu în timp.
