Domnul mi Se arată de departe: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea.” – Ieremia 31:3
Ai văzut vreodată pe cineva umblând singur şi desculţ pe un drum pietros? În lumea noastră, a discrepanţelor, unii oameni plătesc chiar o avere pentru o pereche de pantofi. În acelaşi timp, peste 500 de milioane de oameni de pe întreg pământul nu au nici măcar o singură pereche de pantofi.
O iniţiativă creativă pentru a ajuta la minimizarea acestei probleme este Ziua Naţională „Shoe the World”, sărbătorită în Statele Unite în fiecare an pe 15 martie. Această zi specială are ca scop conştientizarea cu privire la această nevoie globală şi încurajarea oamenilor să îşi doneze pantofii de alergat uzaţi. Mai multe magazine din ţară acceptă donaţii şi le trimit la instituţii şi programe de caritate. Astfel, pantofii de alergat folosiţi ai cuiva pot deveni prima pereche de pantofi a altcuiva!
În afară de faptul că le oferim pantofi de alergat celor nevoiaşi, noi ar trebui să ne asigurăm că ei nu vor rămâne niciodată singuri, aşa cum se spune foarte frumos în poemul „Urme pe nisip”. Există cel puţin trei versiuni ale acestui poem scris de autori diferiţi. Prima variantă a fost scrisă în 1936, de o fetiţă de doar 14 ani, Mary Stevenson, şi sună astfel: Am visat într-o noapte că mă plimbam de-a lungul unei plaje, însoţit de Dumnezeu. Multe scene din viaţa mea au fost proiectate pe ecranul cerului.
În fiecare scenă am observat urme de paşi pe nisip. Uneori apăreau două perechi de urme, alteori doar una. Acest lucru m-a deranjat, deoarece am observat că în vremurile grele din viaţa mea, când treceam prin zbucium, necaz sau înfrângeri, se observau doar o pereche de urme pe nisip. Atunci I-am spus lui Dumnezeu: „Doamne, Tu mi-ai promis că, dacă te urmez, întotdeauna vei umbla alături de mine.
Dar am observat că în perioadele cele mai grele din viaţa mea apare doar o pereche de urme pe nisip. De ce, atunci când aveam nevoie de tine, Tu nu ai fost acolo pentru mine?” Domnul mi-a răspuns: „Anii în care ai văzut doar o pereche de urme, copilul meu, sunt anii în care Eu te-am purtat pe braţe.”
Poezia reflectă o realitate uimitoare: Dumnezeu este aproape de noi chiar şi în cele mai cruciale momente, chiar şi atunci când suntem tentaţi să strigăm la fel ca Isus: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46). În cele mai întunecate zile din viaţa noastră, El ne poartă pe braţele Sale şi nimeni nu ne poate despărţi de grija Lui iubitoare. Te poţi încrede în El!
