Căci, pentru mine, a trăi este Hristos şi a muri este un câştig. – Filipeni 1:21
În 17 martie 1893, Ellen White scria o scrisoare mai lungă din Auckland, Noua Zeelandă, lui P. W. B. Wessels, un om de afaceri din Africa de Sud a cărui credinţă se zdruncina. În acea scrisoare, ea făcea apel la inima lui: „Cercetează-ţi îndeaproape propria inimă, ca să ştii dacă păşeşti pe o cale sigură sau nu. Dacă studiezi cu rugăciune viaţa Lui, care este Calea, Adevărul şi Viaţa, şi eşti un împlinitor al faptelor Sale, tu vei deveni o putere înspre bine.”
În aceeaşi scrisoare, ea a scris una dintre cele mai frumoase afirmaţii despre modul în care întreg mesajul adventist ar trebui să graviteze în jurul lui Hristos şi să fie pătruns de El. Ea declara: „Hristos, caracterul şi faptele Lui, este centrul şi circumferinţa întregului adevăr. El este lanţul pe care sunt puse laolaltă toate bijuteriile de doctrină. În El găsim întregul sistem al adevărului” (Scrisoarea 63, 17 martie 1893).
Tot în scrierile ei găsim următoarele: „Lucrul cel dintâi şi cel mai de seamă este acela de a topi şi supune sufletul, prezentându-L pe Domnul nostru Isus Hristos ca Mântuitor care iartă păcatele. Niciodată să nu se ţină o predică sau să se dea învăţătură din Biblie în orice privinţă, fără a îndrepta atenţia ascultătorilor la ‚Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii’ (Ioan 1:29). Orice doctrină adevărată face din Hristos centrul ei, învăţătura primind forţă din cuvintele Sale” (Mărturii pentru biserică, vol. 6, p. 53-55).
Fără îndoială, Ellen White era pe deplin îndrăgostită de Hristos şi îşi dorea ca şi ceilalţi să aibă aceeaşi experienţă. Ea a insistat: „Nu îndrăzniţi să le predicaţi altora, fără să fiţi siguri, prin propria experienţă, ce reprezintă Hristos pentru voi” (Mărturii pentru pastori ş i slujitorii Evangheliei, p. 155). „Faceţi-L pe Domnul Hristos cel dintâi, cel din urmă şi cel mai de seamă în toate. Priviţi la El fără încetare şi iubirea voastră pentru El va deveni zilnic tot mai profundă şi mai puternică,pe măsură ce este supusă încercării. Şi, pe măsură ce iubirea voastră pentru El sporeşte, iubirea voastră faţă de aproapele va deveni tot mai puternică şi tot mai puternică” (Mărturii pentru biserică, vol. 7, p. 46).
Cum îţi evaluezi propria experienţă cu Hristos? Relaţia ta cu El este doar la nivel intelectual? Dacă da, de ce să nu îmbogăţeşti adevărata doctrină a lui Hristos cu o experienţă vie cu El? Dacă doctrina adevărată îţi demonstrează credincioşia faţă de Dumnezeu, experienţa adevărată dă pe faţă angajamentul tău faţă de El.
