Prințul predicatorilor

Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; şi vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia! – 1 Corinteni 9:16

Unii oameni spun că predicarea creştină contemporană (chiar şi cea adventistă) trece printr-o perioadă de criză. Într-adevăr, există prea multe distracţii retorice care nu duc la o experienţă profundă de convertire cu Hristos. Poate ar trebui să redescoperim adevărata semnificaţie de la marii predicatori precum Charles Spurgeon (1834–1892), cunoscut ca „prinţul predicatorilor”. În 18 martie 1861, el şi-a mutat permanent biserica pe care o păstorea în Metropolitan Tabernacle, din Londra, unde avea să predice mai mult de 30 de ani.

Într-o prezentare intitulată „Sermons – Their Matter”, Spurgeon declara: „Predicile ar trebui să aibă o învăţătură adevărată în ele şi doctrina lor ar trebui să fie una solidă, substanţială şi bogată. Noi nu mergem la amvon să vorbim doar de dragul de a vorbi; avem de transmis instrucţiuni dintre cele mai importante şi nu ne putem permite să rostim lucruri frumoase. Paleta noastră de subiecte este fără limite şi de aceea nu putem fi scuzaţi dacă discursurile noastre sunt banale şi lipsite de substanţă. Dacă vorbim ca ambasadori pentru Dumnezeu, noi nu trebuie să ne plângem că ne lipseşte substanţa, deoarece mesajul nostru este bogat de dă peste. Toată Evanghelia trebuie prezentată de la amvon; toată credinţa dată odată sfinţilor trebuie proclamată de noi. Adevărul, aşa cum este el în Isus, trebuie să fie declarat cu multe învăţăminte, pentru ca poporul nu doar să audă, ci să şi cunoască sunetul plin de bucurie.”

În aceeaşi prezentare, Spurgeon mai spunea: „Dintre toate aş vrea să spun că aceasta este esenţa: fraţii mei, predicaţi-L pe Hristos întotdeauna şi mereu. El este întreaga Evanghelie. Persoana Lui şi lucrarea Lui trebuie să fie singura şi atotcuprinzătoarea noastră temă. Lumea încă are nevoie să i se spună despre Mântuitorul ei şi despre cum să ajungă la El. […] Noi nu suntem chemaţi să proclamăm filosofia şi metafizica, ci Evanghelia cea simplă. Căderea omului, nevoia lui de o naştere din nou, iertarea prin ispăşire şi mântuirea ca rezultat al credinţei, acestea sunt armele noastre de război.”

Spurgeon combina elementele cognitive şi existenţiale. Sfaturile lui ne sunt de mare ajutor, nu pentru a-i critica pe predicatorii noştri, ci mai degrabă pentru a te gândi dacă eşti şi tu chemat să prezinţi Cuvântul lui Dumnezeu altora.

Citește și

Comentariile sunt închise

Confidenţialitatea ta este importantă pentru noi.

Vrem să fim transparenţi și să îţi oferim posibilitatea să accepţi cookie-urile. Le utilizăm pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web și a îmbunătăţi experienţa de navigare.
Prin clic pe butonul "DA, ACCEPT" accepţi utilizarea modulelor cookie. DA, ACCEPT Citește mai mult

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!