I se va da pâine, şi apa nu-i va lipsi. – Isaia 33:16
Uneori suntem ispitiţi să credem că Dumnezeu a înfăptuit minuni doar în vremurile biblice. Dar şi astăzi au loc minuni veritabile. Chiar eu am fost martor la una în martie 2014, când am vizitat Adventist Mission of Namba, Angola.
Cu şaptezeci şi cinci de ani înainte, pe acea proprietate întinsă locuiau 100 de membri ai bisericii. Din cauza unui sezon foarte uscat, recolta nu a crescut şi au rămas fără hrană. În 19 martie 1939, soţia directorului proiectului a invitat familiile locale la o întâlnire specială. Ea a explicat situaţia şi i-a asigurat că Dumnezeu încă le poate purta de grijă, aşa cum a făcut-o şi cu Israelul din vechime (Exodul 16). După rugăciune, fiica ei de cinci anişori a ieşit afară şi, la scurtă vreme după aceea, s-a întors cu ceva alb în mânuţe, mâncând. Fiind întrebată ce mânca, ea a explicat că întâlnise şase bărbaţi europeni afară, care i-au spus că Dumnezeu răspunsese rugăciunilor lor şi le trimisese mană să mănânce.
Mana a continuat să cadă din abundenţă până la următoarea recoltă. După ce recoltele au revenit la normal, mana a continuat să cadă, dar într-o cantitate foarte mică. Totuşi, când proiectul adventist de acolo a fost luat cu forţa de revoluţionarii angolezi, mana a încetat să mai cadă şi apoi a început din nou după ce guvernul din Angola a înapoiat proprietatea bisericii. În momentul când am vizitat acel loc, încă mai cădeau fulgi mici de mană într-o zonă mai mică din spatele bisericii locale în fiecare miercuri dimineaţa şi vineri dimineaţa. Se topea în gură şi avea un gust dulceag foarte bun (Exod 16:31).
Gerson Pires de Araújo a trimis câteva mostre de mană la Laboratory of Spectrometry of Masses, la Universitatea de Stat din Campinas (UNICAPM), Brazilia. Rezultatele indicau că „este compusă în mare parte din zaharuri (oligozaharide), dar şi din cantităţi mici de nitrogen şi compuşi din oxid, elemente metalice indicate pentru consum.”
Dumnezeu nu Îşi părăseşte niciodată copiii. Ellen White spune că „Tatăl nostru ceresc are o mie de căi prin care ne poate purta de grijă, căi despre care nu ştim nimic. Aceia care acceptă principiul fundamental de a face din slujirea lui Dumnezeu o datorie supremă vor vedea încurcăturile dispărând şi o potecă netedă înaintea picioarelor lor” (Divina vindecare, p. 481). Să avem încredere că Dumnezeu ne va purta de grijă!
