Dezamăgirea din primăvară

Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. – Matei 24:42

De-a lungul secolelor, mulţi creştini Îl aşteptau pe Hristos să se întoarcă în timpul vieţii lor. Dar unele evenimente majore din lume au intensificat această aşteptare. Întemniţarea lui papa Pius al VI-lea, în februarie 1798, de către soldaţii francezi, a reînnoit interesul pentru studierea profeţiilor biblice.

După doi ani (1816–1818) de studiu intensiv al Scripturii, William Miller (1782–1849) a fost convins că Hristos urma să vină „aproximativ în 1843 d.Hr”. Pentru el, cele 2 300 de seri şi dimineţi simbolice din Daniel 8:14 au început în 457 î.Hr., odată cu darea decretului lui Artaxerxe de a reconstrui zidurile Ierusalimului (Ezra 7; Dan. 9:25), şi se încheia în 1843 d.Hr. Dar la sfârşitul anului 1842, unii prieteni au insistat să definească mai precis sfârşitul acestei perioade profetice. Astfel că, la începutul lui 1843, Miller a scris un articol vast în Semnele timpului, în care afirma că „undeva între 21 martie 1843 şi 21 martie 1844, conform modului de calcul evreiesc al timpului, Hristos urma să vină”. Nu toţi milleriţii au fost de acord cu presupunerea lui Miller, dar mulţi dintre ei au acceptat.

Miller nu a stabilit nicio zi specifică, ci doar o perioadă de timp pentru a doua venire. Dar când această perioadă s-a încheiat, în 21 martie 1844, mulţi milleriţi au înfruntat Dezamăgirea din primăvară şi au pierdut mult din fervoarea lor spirituală. După cum se spune şi în pilda celor zece fecioare, din Matei 25, „toate au aţipit şi au adormit” (v. 5). Această letargie spirituală a continuat până la tabăra millerită de la Exeter, New Hampshire, de la mijlocul lunii august 1844. Acolo, Samuel S. Snow şi-a prezentat convingerea că cele 2 300 de ani-zile aveau să se încheie în 22 octombrie 1844. Mesajul lui Snow a ajuns să fie cunoscut ca fiind strigătul de la miezul nopţii: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” (v. 6). În-tr-adevăr, descoperirile lui au adus o aşteptare plină de entuziasm fără precedent în sânul mişcării.

Milleriţii nu au reuşit să vadă că cele 2 300 de ani-zile nu sunt o profeţie referitoare la a doua venire, ci mai degrabă despre mutarea majoră a lui Hristos în lucrarea din cer (Dan. 7:9-14). Suntem sfătuiţi să „veghem” tocmai pentru că „nu ştim în ce zi” va veni Domnul nostru (Matei 24:42). Miezul mesajului adventist nu este când va veni Domnul, ci cine vine, adică Isus Hristos!

Citește și

Comentariile sunt închise

Confidenţialitatea ta este importantă pentru noi.

Vrem să fim transparenţi și să îţi oferim posibilitatea să accepţi cookie-urile. Le utilizăm pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web și a îmbunătăţi experienţa de navigare.
Prin clic pe butonul "DA, ACCEPT" accepţi utilizarea modulelor cookie. DA, ACCEPT Citește mai mult

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!