Articolul precedentSimplitatea
    Articolul următorStatornicia

    Dezamăgirea din primăvară

    Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. – Matei 24:42

    De-a lungul secolelor, mulţi creştini Îl aşteptau pe Hristos să se întoarcă în timpul vieţii lor. Dar unele evenimente majore din lume au intensificat această aşteptare. Întemniţarea lui papa Pius al VI-lea, în februarie 1798, de către soldaţii francezi, a reînnoit interesul pentru studierea profeţiilor biblice.

    După doi ani (1816–1818) de studiu intensiv al Scripturii, William Miller (1782–1849) a fost convins că Hristos urma să vină „aproximativ în 1843 d.Hr”. Pentru el, cele 2 300 de seri şi dimineţi simbolice din Daniel 8:14 au început în 457 î.Hr., odată cu darea decretului lui Artaxerxe de a reconstrui zidurile Ierusalimului (Ezra 7; Dan. 9:25), şi se încheia în 1843 d.Hr. Dar la sfârşitul anului 1842, unii prieteni au insistat să definească mai precis sfârşitul acestei perioade profetice. Astfel că, la începutul lui 1843, Miller a scris un articol vast în Semnele timpului, în care afirma că „undeva între 21 martie 1843 şi 21 martie 1844, conform modului de calcul evreiesc al timpului, Hristos urma să vină”. Nu toţi milleriţii au fost de acord cu presupunerea lui Miller, dar mulţi dintre ei au acceptat.

    Miller nu a stabilit nicio zi specifică, ci doar o perioadă de timp pentru a doua venire. Dar când această perioadă s-a încheiat, în 21 martie 1844, mulţi milleriţi au înfruntat Dezamăgirea din primăvară şi au pierdut mult din fervoarea lor spirituală. După cum se spune şi în pilda celor zece fecioare, din Matei 25, „toate au aţipit şi au adormit” (v. 5). Această letargie spirituală a continuat până la tabăra millerită de la Exeter, New Hampshire, de la mijlocul lunii august 1844. Acolo, Samuel S. Snow şi-a prezentat convingerea că cele 2 300 de ani-zile aveau să se încheie în 22 octombrie 1844. Mesajul lui Snow a ajuns să fie cunoscut ca fiind strigătul de la miezul nopţii: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” (v. 6). În-tr-adevăr, descoperirile lui au adus o aşteptare plină de entuziasm fără precedent în sânul mişcării.

    Milleriţii nu au reuşit să vadă că cele 2 300 de ani-zile nu sunt o profeţie referitoare la a doua venire, ci mai degrabă despre mutarea majoră a lui Hristos în lucrarea din cer (Dan. 7:9-14). Suntem sfătuiţi să „veghem” tocmai pentru că „nu ştim în ce zi” va veni Domnul nostru (Matei 24:42). Miezul mesajului adventist nu este când va veni Domnul, ci cine vine, adică Isus Hristos!

    Dezamăgirea din primăvară - 2018. Suntem sfătuiţi să „veghem” tocmai pentru că „nu ştim în ce zi” va veni Domnul nostru (Matei 24:42). Miezul mesajului adventist nu este când va veni Domnul, ci cine vine, adică Isus Hristos!
    Alberto Timm
    Autorul acestui devoțional „Un nou început în fiecare zi”, Alberto Timm își dorește ca fiecare zi a acestui an nou să îţi aducă o experienţă mai profundă cu Domnul şi Mântuitorul nostru minunat, Isus Hristos!

    Din aceeași categorie

    A cincea roată

    Nimeni nu ne poate face să ne simțim altfel decât noi acceptăm să o facem. Pentru a ne cunoaște cu adevărat valoarea, ar trebui să nu mai privim în oglinda ochilor celorlalți și nici în oglinda proprie, ci în felul în care ne vede Dumnezeu. Cum crezi că te vede El din moment ce a fost gata să moară pe cruce pentru tine? Cât crezi că valorezi pentru El dacă El spune că „te-a săpat pe palmele Lui”? Nicăieri nu valorezi mai mult decât în ochii Mântuitorului tău; nu-ți desprinde privirea de la El!

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Nici măcar jumătate

    Deși la prima vedere anturajul pe care îl alegem și locul în care alegem să trăim pot părea inofensive, ele pot deveni totuși periculoase. Poate că ne considerăm suficient de maturi ca să fim ispitiți de ceva dăunător. Însă realitatea este că, pe neobservate, ceea ce se întâmplă lângă noi ne influențează, mai ales dacă e vorba de ceva negativ. Nimic din ceea ce vedem sau auzim nu ne lasă indiferenți, chiar dacă nu acordăm prea multă atenție. A ne considera intangibili nu este o dovadă de înțelepciune și nici de tărie, ci mai degrabă trădează imaturitate și superficialitate. A ne teme de influențe rele nu e o slăbiciune, ci o dovadă de precauție și discernământ spiritual.

    Steaua cu cinci colțuri

    Deseori, ceva ce pare atrăgător la început se poate transforma în ceva rău; în fiecare zi poate apărea ceva care ne atrage și apoi să ne demonstreze că realitatea era alta. Numai cu mintea noastră nu putem identifica pericolul din orice, din acest motiv depindem de inspirația care vine de la Dumnezeu.

    Publicate astăzi

    A cincea roată

    Nimeni nu ne poate face să ne simțim altfel decât noi acceptăm să o facem. Pentru a ne cunoaște cu adevărat valoarea, ar trebui să nu mai privim în oglinda ochilor celorlalți și nici în oglinda proprie, ci în felul în care ne vede Dumnezeu. Cum crezi că te vede El din moment ce a fost gata să moară pe cruce pentru tine? Cât crezi că valorezi pentru El dacă El spune că „te-a săpat pe palmele Lui”? Nicăieri nu valorezi mai mult decât în ochii Mântuitorului tău; nu-ți desprinde privirea de la El!

    Iertarea

    Trebuie să le cerem iertare celorlalți și Tatălui nostru ceresc. El ne iubește atât de mult, că este bucuros să ne ierte. Lăudați numele Lui!

    Greutăţile financiare

    A trebuit să trecem prin multe încercări, dar acestea ne-au dat mari lecții pentru caracter. Am învățat să apreciem puținul pe care îl aveam, să fim foarte flexibili cu hobby-urile, să ne descurcăm cu puțin și să economisim mult, să exersăm permanent autocontrolul și să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.

    Investește în copiii și nepoții tăi!

    Ne predăm astăzi în mâna Ta, Doamne, și Te rugăm ca mărgăritarele Tale de înțelepciune să devină realitate în viețile noastre, ale tuturor, așa încât nepoții să fie „cununa” bunicilor, iar părinții – „slava” copiilor lor. PROVOCARE: Gândește-te la modalități practice de a întinde punți între generații!

    Idők és alkalmak

    „Mondta pedig nékik: Nem a ti dolgotok tudni az időket vagy alkalmakat, melyeket az Atya...